Ați știut că țigaretele sunt radioactive?

Țigara comună este un produs inițial compus din aproximativ 600 de substanțe diferite. Spun inițial că, deoarece este aprins, procesul de combustie generează o cantitate uriașă de substanțe noi, făcând o singură țigară și fumul său conținând mai mult de 7000 de substanțe chimice diferite. Dintre acestea, 400 sunt cunoscute a fi toxice și cel puțin 70 sunt cunoscute a fi cancerigene, adică capabile să provoace cancer.

Printre sutele de substanțe nocive din țigară se numără acetona (utilizată ca solvent pentru emailuri, vopsele și lacuri), amoniac (utilizat în produsele de curățat și îngrășăminte), arsen (prezent în otrăvuri de șobolan, insecticide și erbicide) și monoxid de carbon (gazul toxic provenind din evacuarea autovehiculului).

Deși informațiile de mai sus sunt deja suficiente pentru a afirma că fumatul este un produs extrem de toxic și periculos, incredibil cum pare, realitatea este și mai rău. În plus față de toate aceste substanțe chimice toxice, țigara conține, de asemenea, substanțe foarte radioactive, cum ar fi polonium-210 și plumb-210.

Dar dacă sunteți surprins de faptul că nu ați auzit niciodată de țigări care sunt produse care emit radiații ionizante, știți că această informație a fost cunoscută comunității științifice încă din anii 1960. De fapt, există cel puțin 50 de ani pe care industria tutunului o cunoaște prezența elementelor radioactive în țigaretele lor și nu face nimic pentru a le elimina. Dimpotrivă, toate cercetările sponsorizate de acest domeniu au fost ascunse de public în ultimele decenii.

În acest articol vom explica în detaliu ce tip de radiație produce țigara, ce cantitate este și ce riscuri sunt pentru fumători și oamenii din jurul lor.

Dacă doriți să aflați mai multe despre daunele pe care le poate provoca țigăria dvs. sănătății, citiți și: BOLILE CIGARETE - Cum să întrerupeți fumatul.

Unde găsim radiații ionizante și neionizante

Înainte de a vorbi în mod specific despre radiațiile de țigarete, este necesar să clarificăm conceptele de bază despre termenul de radiație. Înțelegerea acestei părți a textului este importantă pentru ca ulterior să poți avea dimensiunea cât de gravă este expunerea la radiație a unui fumător în decenii de fum.

Majoritatea persoanelor care au auzit de radiații cred imediat despre materialele radioactive produse de centralele nucleare sau de bombe atomice. Dar expunerea la radiații este extrem de comună, mult mai mult decât îți dai seama. Radiația este orice propagare a energiei de la un punct la altul. De exemplu, undele electromagnetice ale radiourilor, posturilor TV, telefoanelor mobile, aparatelor cu microunde și luminii în sine sunt forme de radiații. Aceste radiații, totuși, sunt inofensive deoarece fac parte din grupul de radiații neionizante.

Este considerată o radiație ionizantă care are suficientă energie pentru a trage electroni de la atomi, adică, care sunt capabili să ionizeze atomi. În corpul nostru, ionizarea atomilor prin radiații ionizante cauzează deteriorarea ADN-ului, a cromozomilor și a proteinelor celulare. Când expunerea este ridicată și acută, este de obicei letală, la fel ca în cazul accidentului radiologic din Goiania cu Cesium-137 și accidentul nuclear de la Cernobîl, atât în ​​anii 1980. Expunerea la radiații ionizante este periculoasă chiar și în doze dacă este frecventă, deoarece este asociată cu un risc mai mare de formare a cancerului.

Lucrul interesant al acestei povestiri este că radiațiile ionizante nu provin numai din materialele radioactive produse de om, există radiații ionizante de origine naturală în aerul pe care îl respirăm, în alimentele pe care le consumăm, în pereții clădirilor și în pământ pe care mergem.

Există, de asemenea, radiații de origine cosmică care lovește planeta noastră, dar din fericire sunt filtrate de atmosfera noastră și de câmpul magnetic al Pământului. Cantitatea de radiații ionizante pe care o obținem la altitudini mari este mai mare decât cantitatea pe care o obținem când suntem la nivelul mării. În timpul unei călătorii plane, de exemplu, obținem mai multă radiație decât de obicei.

Desigur, cantitatea totală de radiații ionizante din aceste surse menționate mai sus este minimă și nu este suficientă pentru a provoca daune sănătății noastre. Prin urmare, numim radiații de fond cantitatea de radiații ionizante pe care mediul nostru le emite în mod natural, o mare parte din ele prin prezența radonului chimic în aer.

Consultați tabelul de mai jos pentru cantitatea de radiații ionizante pe care o surprind anumite surse naturale și artificiale. Unitatea pentru măsurarea radiațiilor utilizate mai jos este milisievert (mSv):

• Radiații ionizante de fundal naturale la care o persoană este expusă timp de un an întreg la nivelul mării → 2 până la 3 mSv (în funcție de locație).
• Radiația ionizantă prezentă într-o banană (datorită radiației produse de potasiu) → 0, 0001 mSv.
• Radiații ionizante prezente în 100 de grame de castane Pará (cunoscute mai multe produse radioactive, bogate în potasiu și radio) → 0, 01 mSv.
• Radiații ionizante de la o singură radiografie → 0.005 mSv.
• Radiație ionizantă dintr-o singură brătar → 0.01 mSv.
• Radiații ionizante provenite de la o singură rază toracică → 0, 02 mSv.
• Radiații ionizante emise timp de un an de către o casă construită din piatră, cărămidă sau beton → 0, 07 mSv.
• Radiația ionizantă pe care o persoană o expune într-o călătorie transatlantică → 0, 08 mSv.
• Doza medie de radiație anuală pe care un lucrător din centrale nucleare primește → 0.18 mSv.
• Radiații ionizante de la o singură tomografie computerizată cu craniu → 2 mSv.
• Radiația ionizantă pe care o persoană o primește în prezent dacă se află timp de o oră la centrala nucleară de la Cernobîl → 6 mSv.
• Radiații ionizante dintr-o singură tomografie computerizată → 8 mSv.
• Doza medie de radiație ionizantă primită de echipaj de zboruri transatlantice peste 1 an → 9 mSv.
• Doza maximă anuală maximă de radiații ionizante permisă de lege pentru o persoană care lucrează cu expunere la radiații → 20 mSv.
• Doza anuală de radiație ionizantă asociată cu debutul cancerelor → 100 mSv.
• Doza de radiație ionizantă primită într-un interval scurt de timp capabil să producă modificări imediate ale celulelor sanguine → 100 mSv.
• Doza de radiație ionizantă primită într-un interval scurt de timp capabil să producă simptome de intoxicație prin radioactivitate → 400 mSv.
• Doza de radiație ionizantă primită într-un interval scurt de timp care este potențial letal → 4000 mSv.
• Doza medie de radiație ionizantă primită de muncitorii de la Cernobîl care au murit în prima lună după accident → 6000 mSv.
• Doza de radiații ionizante primită în interval scurt de timp care este fatală, chiar și cu asistență medicală promptă → 8000 mSv.

Cantitatea de radiații primită de un fumător

Acum, că avem o noțiune de bază a pericolelor legate de radiațiile ionizante și de dozele de radiații provenite din diferite surse naturale și provocate de om, ne putem concentra articolul asupra radioactivității țigărilor.

Țigările sunt radioactive deoarece conțin poloniu-210 și plumb-210. Aceste elemente pătrund în culturile de tutun datorită tipului de îngrășământ utilizat în mod obișnuit pentru cultivarea lor. Odată ce frunza de tutun absoarbe elementele radioactive, nu există nici o modalitate de a le elimina.

Studiile științifice publicate în ultimii 50 de ani arată că o persoană care fumează un pachet de țigări pe zi în decursul unui an primește aproximativ 4, 6 mSv de radiații cauzate de prezența poloniului 210 și 210 de plumb. Această cantitate de radiații, care este cu aproximativ 50-100% mai mare decât radiația naturală de fond, nu pare la început foarte gravă. Problema, însă, este cum se acumulează aceste elemente radioactive în plămâni. La fumători, gudronul prezent în țigaretă tinde să se depună în zonele de bifurcare a bronhiilor, absorbind împreună cantități relevante de poloniu și plumb radioactiv.

Această acumulare de materiale radioactive în bronhii expune plămânii fumătorului la niveluri ridicate de radiații. O persoană care fumează aproximativ 30 de țigări pe zi (1 pachet și jumătate) poate primi radiații în timpul anilor 80 până la 160 mSv în anumite puncte ale plămânului. Uită-te la severitatea acestei doze de radiații. Dacă folosim cea mai mică estimare a radiațiilor (80 mSv pe an), consumul zilnic de 1, 5 pachete de țigări pe an este egal cu:

• Radiații cumulative echivalente cu 4000 de raze X în piept.
• 444 ori mai multă radiație anuală decât o persoană care primește o instalație nucleară.
• De 40 ori mai mult decât radiația naturală de fond.
• De 4 ori doza maximă admisă anuală pentru persoanele care lucrează cu radiații.

Fumătorii sunt radioactivi?

Dacă spunem că există acumulare de materiale radioactive în plămânii fumătorilor, este firesc să vă întrebați imediat dacă prietenul sau membra de familie care este lângă dumneavoastră este o sursă potențială de radiații. Răspunsul este da și nu.

Răspunsul este da, dacă locuiți împreună și sunteți un fumător pasiv. Aproximativ 75% din poloniul-210 prezent în fumul de țigară nu este absorbit de fumător în sine și se extinde prin aer și poate fi inhalat de către nefumătorii din jurul acestuia. Cantitatea totală de poloniu-210 absorbită de fumători pasivi nu este cunoscută, dar în decurs de ani de expunere este probabil să fie relevantă.

Pe de altă parte, răspunsul este nu, dacă contactul cu fumătorul este dat numai atunci când nu fumează. Deși materialul radioactiv este depozitat în plămânii fumătorilor, radiația emisă de Po-210 este de tip alfa, care are o capacitate scăzută de a penetra țesuturile. Acest lucru înseamnă, prin urmare, că acțiunea radioactivă a Po-210 este limitată la mici regiuni ale plămânilor, numai acolo unde există depozitare de material radioactiv. Puteți să vă îmbrățișați chiar și pe prietenul dvs. de fumători, încât să nu vă lovească nici o radiație suplimentară.

DIFERENȚE ÎNTRE ARTRIT ȘI ARTROZĂ

Artrita și artroza sunt boli distincte, cu diferite cauze și tratamente, dar cu simptome care pot fi foarte asemănătoare, care de obicei provoacă unele confuzii, făcând cele două condiții, care sunt într-adevăr asemănătoare, tratate eronat ca o singură patologie. Aproximativ, putem defini artroza ca o boală care cauzează degenerarea articulației, în timp ce artrita este o boală care provoacă inflamarea articulației. În acest text vom î

(medicină)

Boala lui ALZHEIMER - simptome, cauze și tratament

Boala Alzheimer, cunoscută și sub numele de boala Alzheimer, este o boală degenerativă și progresivă care provoacă atrofie cerebrală, ceea ce duce la demență la pacienții vârstnici. Stim ca boala Alzheimer ataca pacientii mai in varsta, de peste 65 de ani, dar cauzele lor nu au fost inca elucidate. În prezent

(medicină)