BURNS - grade și complicații

BURNS - grade și complicații

Când vorbim despre arsuri ale pielii, în curând ajungem la arsurile termice ale capului, dar există și alte tipuri de arsuri, și anume arsuri chimice, electrice, radiații, frig și chiar frecare.

În acest text vom explica cum se calculează gradul de arsură, amploarea acestora și care sunt posibilele complicații ale arsurilor mari.

Dacă sunteți în căutarea pentru îngrijirea inițială a arsurilor simple, citiți: SIMPLE BURNS - Tratament și îngrijire de bază. Vă sugerăm totuși să citiți mai întâi acest text deoarece conține concepte importante care vă vor ajuta să înțelegeți mai bine arsurile simple.

Pentru a citi despre vătămările cauzate de inhalarea fumului în incendii, citiți: INHALAREA FUMULUI ÎN FIRE.

Gradul de arsură

Arsurile sunt clasificate în funcție de adâncimea și dimensiunea lor și sunt de obicei măsurate prin procentajul afectat al suprafeței corporale.

În mod clasic, arsurile sunt clasificate în gradele 1, 2 și 3, în funcție de stratul de piele implicat.

Arsuri de gradul întâi : numite și arsuri superficiale, sunt cele care implică numai epiderma, stratul cel mai superficial al pielii.

Simptomele arsurii de gradul întâi sunt durere intensă și roșeață locală, dar pe piele, când sunt atinse. Leziunea arsurii de gradul I este uscată și nu produce blistere. De obicei, ele se îmbunătățesc după 3 până la 6 zile, se pot coaja și nu pot lăsa sechele.

Arsuri de gradul doi : în prezent sunt împărțite în grade superioare de gradul 2 și gradul 2 profund.

Arsura superficială de gradul 2 este una care implică epiderma și partea mai superficială a dermei.

Simptomele sunt aceleași cu cele de arsură de gradul I, inclusiv aspectul de blistere și aspectul umed al leziunii. Vindecarea este mai întârziată, timp de până la 3 săptămâni; nu lasă de obicei o cicatrice, dar locul leziunii poate fi mai clar.

Arsurile de gradul 2 sunt cele care afectează întreaga dermă, fiind similare arsurilor de gradul 3. Deoarece există riscul distrugerii terminațiilor nervoase ale pielii, acest tip de arsură, care este mult mai gravă, poate fi chiar mai puțin dureros decât arsurile superficiale. Glandele sudoripare și foliculii de păr pot fi, de asemenea, distruse, făcând pielea uscată și pierdându-și părul.

Vindecarea durează mai mult de 3 săptămâni și, de obicei, lasă cicatrici

Arsurile de gradul trei sunt arsuri profunde care afectează întregul derm și ajung la țesuturile subcutanate, cu distrugerea totală a nervilor, foliculilor de păr, glandelor sudoripare și capilarelor sanguine și pot ajunge chiar și la mușchi și structuri osoase. Acestea sunt leziuni albicioase / gri, uscate, nedureroase și deformante care nu se vindecă fără suport chirurgical, necesitând grefe.

Extindeți arma

În plus față de adâncimea arsurilor, amploarea leziunii este, de asemenea, importantă. Toți pacienții cu leziuni de gradul 2 sau 3 trebuie evaluați în funcție de procentajul zonei corporale atinse, conform diagramei expuse lateral. Cu cât gradul de arsură este mai mare, cu atât este mai mare riscul de complicații și de deces.

Diagrama nu are valoare pentru arsurile de gradul I sau arsurile solare. Nu este nevoie de panică dacă după o zi însorită veți avea peste 50% din corpul ars.

Dacă arsurile nu afectează o întreagă regiune a corpului, o modalitate simplă de a calcula amploarea leziunii este aceea de a folosi suprafața unui palmier ca echivalent cu 1% din suprafața corpului.

Ratingul de severitate se face după cum urmează:

a) Arderea ușoară:

- Mai puțin de 10% din suprafața corporală a unui adult cu arsuri de gradul 2.
- Mai puțin de 5% din suprafața corporală a unui copil sau a persoanelor în vârstă cu arsuri de gradul 2.
- Mai puțin de 2% din suprafața corpului cu arsuri de gradul 3.

b) Arderea moderată:

- 10-20% din suprafața corporală a unui adult cu arsuri de gradul 2.
- 5 până la 10% din suprafața corporală a unui copil sau a persoanelor în vârstă cu arsuri de gradul 2.
- 2 până la 5% din suprafața corpului cu arsuri de gradul 3.
- arsuri ale tractului respirator suspectate datorită inhalării aerului fierbinte.
- arsuri ușoare la pacienții cu afecțiuni care predispun la infecții cum ar fi imunosupresia, diabetul (citiți: DIABETE MELLITUS | DIAGNOSTIC ȘI SIMPTOME) sau anemia celulelor secera (citiți: FALCIFORM ANEMIA (DREPANOCYTIC) ȘI FALCIFORM TRACE).
- Burns în formă circumferențiară, tip brățară, colier sau brățară.

c) Arsură gravă:

- Peste 20% din suprafața corporală a unui adult cu arsuri de gradul 2
- Mai mult de 10% din suprafața corporală a unui copil sau a persoanelor în vârstă cu arsuri de gradul 2
- Mai mult de 5% din suprafata corpului cu arsuri de gradul 3
- Arsuri electrice de inalta tensiune
- Arsuri dovedite ale tractului respirator prin inhalarea aerului fierbinte
- Arsuri semnificative pe față, ochi, urechi, organe genitale sau articulații
- Alte leziuni grave asociate cu arsuri, cum ar fi fracturi și traume

Complicații ale arsurilor majore

Pielea este cel mai mare organ al corpului nostru, servește ca o barieră împotriva invaziei germenilor din exterior și împotriva pierderii de căldură și lichide, fiind esențială pentru controlul temperaturii corpului. Orice pacient cu criterii pentru arsuri moderate sau severe ar trebui să fie spitalizat pentru tratament imediat, deoarece există un risc serios de complicații.

Prima problemă cu arsurile este distrugerea barierului de protecție împotriva germenilor din mediul înconjurător, favorizând infectarea rănilor cu bacteriile pielii și dezvoltarea sepsisului (citiți: CE ESTE SEPSE ȘI ȘOCUL SEPTIC?).

O altă complicație este pierderea mare a lichidelor din țesutul ars. Când arderea este extinsă, ieșirea de apă din vase este atât de intensă încât pacientul poate intra în șoc circulator. Insuficiența renală acută este, de asemenea, o complicație gravă la arsuri mari (citiți: insuficiență renală acută și tratament), precum și hipotermie datorită incapacității organismului de a reține căldura din cauza suprafețelor mari de piele arsă.

Atunci când pieptul și zona gâtului sunt afectate de arsuri mai profunde, vindecarea face pielea foarte rigidă și retrasă, ceea ce poate perturba mișcările de respirație. În acest caz este necesară o incizie cicatrică, o incizie chirurgicală a pielii pentru a preveni lipsa de elasticitate a aceleiași cauze de comprimare a structurilor interne. Deoarece mâinile sunt zone de articulație și mișcare intensă, arsurile pot fi foarte limitative. Prin urmare, acest tip de arsură ar trebui să fie întotdeauna evaluat de către un medic.

Circulația arsurilor este periculoasă deoarece există riscul de compresie a structurilor spitalizate din cauza umflării cauzate de orice arsură. Nici un membru nu poate comprima nervii și vasele. În gât se poate comprima căile respiratorii.

O altă complicație gravă este arderea prin inhalare cu aer cald, care poate împiedica respirația corectă a pacientului, fie prin leziuni directe ale plămânilor, fie prin edeme și obstrucția căilor respiratorii.

Când leziunile sunt de gradul III, pielea nu este capabilă să se vindece singură, fiind necesară implantarea de grefe de piele astfel încât interiorul organismului să nu fie expus mediului exterior. Vaccinarea împotriva tetanosului este de asemenea esențială (citiți: TETANUS | VACCINE ȘI SIMPTOME).


DERMATITĂ ATOMICĂ - Simptome, cauze și tratament

DERMATITĂ ATOMICĂ - Simptome, cauze și tratament

Dermatita atopica, cunoscuta sub numele de eczema atopica, este o problema comuna la sugari si copii, dar poate afecta si adultii. Când boala a fost descrisă, sa crezut că este un fel de alergie cutanată legată de alte atopii, cum ar fi rinita alergică, astmul și alergia alimentară; de aici numele de dermatită atopică. Cu toate

(medicină)

ESCHISTOZA - Simptome, ciclu și tratament

ESCHISTOZA - Simptome, ciclu și tratament

Schistosomiaza, cunoscută și sub denumirea de burtă a apelor sau a melcului, este o infecție cauzată de paraziți din genul Schistosoma . Există șase specii de Schistosoma , și anume: S. mansoni, S. hematobium, S. intercalatum, S. japonicum, S. malayensis și S. mekongi . În acest text ne vom concentra doar pe Schistosoma mansoni ( S. mansoni )

(medicină)