Sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică
Sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică (cunoscută și sub numele de sindrom Lyell) sunt două boli similare care apar datorită unei reacții imune grave, de obicei după utilizarea anumitor medicamente. Ambele sunt un fel de reacție alergică severă.
În acest text vom aborda următoarele puncte despre sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică:
- Ce sunt sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică.
- Care sunt diferențele dintre sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică?
- Care sunt cauzele?
- Care sunt simptomele.
- Cum este tratamentul.
Ce sunt sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică
Sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică sunt reacții idiosincratice, adică apar rare, acute și imprevizibile. Acestea nu sunt exact un efect secundar al medicamentului, deoarece reacția este imprevizibilă și nu apare din cauza unei probleme specifice de droguri ci datorită unei caracteristici a sistemului imunitar al individului. Sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică apar la aproximativ 1 din 1 milion de persoane.
Atât sindromul Stevens-Johnson, cât și necroliza epidermică toxică sunt reacții care implică de obicei pielea și membranele mucoase. Aceste reacții sunt caracterizate de febră și erupții cutanate, care pot duce la necroză și detașarea extinsă a celui mai superficial strat al pielii (vom explica simptomele mai detaliat mai jos).
Sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică reprezintă o urgență medicală și trebuie tratate într-un spital.
Diferențele dintre sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică
Sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică se disting prin gravitatea și procentul afectat de suprafața corporală.
Sindromul Stevens-Johnson este forma cea mai puțin severă, cu peeling cutanat limitat la mai puțin de 10% din suprafața corporală.
Toxicitatea epidermică necrolieră, sau sindromul Lyell, este cea mai severă formă a bolii, implicând mai mult de 30% din suprafața corporală. Cu cât este mai mare implicarea pielii, cu atât mai mare este riscul de complicații și deces.
Membranele mucoase sunt afectate aproape 100% în ambele cazuri, de obicei în două sau mai multe locuri distincte în același timp, cum ar fi mucoasa la nivelul ochilor, gurii, căilor respiratorii sau organelor genitale.
Sindromul Stevens-Johnson are o mortalitate de aproximativ 3% în timp ce în necroliza epidermică toxică mortalitatea ajunge la 30% din cazuri.
Cauze ale sindromului Stevens-Johnson și necrolizei epidermice toxice
În marea majoritate a cazurilor, sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică sunt declanșate de anumite medicamente. La copii, medicamentele sunt, de asemenea, cauza principală, dar nu este neobișnuit ca declanșatorul să fie o infecție.
Rar, ambele reacții pot fi declanșate prin contactul cu substanțele chimice, vaccinarea, existența tumorilor, consumul de plante naturale sau alimente.
Mai mult de 200 de medicamente au fost descrise ca posibile declanșatoare pentru ambele boli, dar cele mai multe cazuri apar după utilizarea unuia dintre următoarele medicamente:
- Acidul valproic.
- Alopurinol.
- Amitiozona.
- Amoxicilina.
- Ampicilină.
- Barbiturice.
- Carbamazepină.
- Fenilbutazona.
- Fenobarbital.
- Hidantoina.
- Lamotrigină.
- Nevirapină.
- Piroxicam.
- Sulfadiazina.
- Sulfadoxine.
- Sulfasalazină.
- Trimetoprim-sulfametoxazol (cotrimoxazol).
În cazul infecțiilor, pneumonia cauzată de pneumonia cu Mycoplasma pare să fie una dintre cele mai frecvente cauze. Alte infecții posibile care declanșează un sindrom de sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică sunt:
- HIV (citiți: SIMPTOME HIV | SIDA).
- Influenza (citiți: FLU - Simptome, tratamente și Vaccin).
- Herpes simplex (citiți: HERPES LABIAL | Transmitere și tratament).
- Herpes zoster și varicelă (citiți: CATAPORA (VARICELA) | Simptome și tratament).
- Difteria.
- Hepatita (citiți: CE ESTE HEPATIT?).
Este important să subliniem încă o dată că ambele reacții sunt foarte rare. Doar 1 din 1 milion de persoane vor dezvolta o reacție de tip Stevens-Johnson la unul dintre aceste medicamente sau infecții.
Simptomele sindromului Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică
În cazurile cauzate de droguri, care sunt majoritatea, simptomele încep de obicei între 1 și 3 săptămâni după expunerea la medicament.
Imaginea începe cu o infecție nespecifică și poate apărea ca o imagine inițială a gripei, febră, durere în gât, tuse și arsură sau mâncărime a ochilor. Aproximativ 3 zile mai târziu apar primele leziuni de pe piele.
Leziunile cutanate încep de obicei ca macule eritematoase (traducerea: pete roșiatice). În cazul lui Stevens-Johnson, macula este mai rotunjită, iar regiunea centrală poate fi purpurătoare. În necroliza epidermică toxică, masculii sunt mai difuze, atipice și cu granițe mai puțin demarcate.
În ambele boli, maculele pot fi foarte dureroase. Leziunile sunt, de obicei, distribuite simetric, începând de pe față și piept înainte de a se răspândi în alte zone. Scalpul este de obicei scutit.
Maculele se dezvoltă în blistere. În câteva zile, pielea începe să sufere necroză, slăbire și peeling. Peelingul progresează rapid timp de două până la trei zile și apoi se stabilizează. În necroliza epidermică toxică pot apărea cazuri fulminante, în care 100% din epidermă este îndepărtată în câteva ore.
Mucozele sunt implicate în peste 90% din cazuri de sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică. De obicei, cel puțin două membrane mucoase sunt afectate în același timp. Vasele de crustă și ulcerul dureros pot apărea pe orice suprafață a mucoasei, cum ar fi ochii, gurile, laringelui, faringe și organele genitale.
În cazuri mai severe, organele interne pot fi afectate, cum ar fi inima, plămânii, rinichii și ficatul. Lezarea ochilor poate duce la orbire. Când nu se întâmplă, se lasă de obicei un fel de continuitate.
Boala durează de obicei între două și patru săptămâni. Pielea durează mai mult sau mai puțin în același timp să crească din nou, totuși, cicatrici, umflături și nereguli pot fi permanente. Părul și unghiile pot, de asemenea, să crească neregulat în zonele afectate.
Cu cât leziunile pe piele și mucoză sunt mai lungi, cu atât este mai mare riscul de deces, deoarece pacientul devine foarte susceptibil la infecții oportuniste și sepsis (citiți: CE ESTE SEPSE | SEPTICAL SHOCK?), Deoarece pielea este principala noastră protecția împotriva germenilor de mediu.
Tratamentul sindromului Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică
Primul pas este eliminarea agentului cauzal al bolii. Orice remediu nou trebuie suspendat imediat. Cu cât medicamentul este întrerupt mai devreme, cu atât este mai bine prognosticul.
Pacientul cu sindrom Stevens-Johnson și, în principal, necroliza epidermică toxică trebuie tratat ca și cum ar fi fost cineva care a suferit arsuri extinse și severe. Unele spitale au zone pentru tratarea arsurilor mari. În aceste sectoare, pacientul ar trebui să fie spitalizat.
Tratamentul este susținător, constând în menținerea în viață a pacientului în timp ce pielea nu se recuperează și reacția inflamatorie extinsă nu dispare. Pacientul trebuie să fie întotdeauna bine hidratat cu ser (absența pielii cauzează deshidratarea severă) și toate plăcile cutanate și mucoase trebuie tratate cu atenție, dacă este necesar, cu îndepărtarea chirurgicală a zonelor necrotice.
Utilizarea corticosteroizilor este încă controversată, dar poate fi utilizată dacă reacția este detectată în primele etape (vezi: PREDNISONE ȘI CORTICOIDES | reacții adverse).
Medicamentul care a declanșat sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică nu poate fi utilizat niciodată la acești pacienți.
TRATAMENT PENTRU INFECTIA URINARA
Infecția urinară este numele dat infecției cu orice structură a tractului urinar, inclusiv uretra, vezică urinară, uretere sau rinichi. La mai mult de 95% dintre pacienți infecția este de origine bacteriană, fiind bacteria Escherichia coli responsabilă pentru mai mult de 3/4 din aceste cazuri. Nu exist
Tuberculoza este o boală infecțioasă provocată de o bacterie cunoscută sub numele de bacilul lui Koch (BK). Doar 10% dintre persoanele expuse la bacilul lui Koch vor dezvolta simptome de tuberculoză. În restul de 90%, bacteria este controlată de sistemul imunitar, devenind inactivată, incapabilă de a fi transmisă sau de a provoca orice semn de boală. Cu toate a
