EPILEPSIA ȘI CRIZA CONVULTIVĂ - Simptome și tratament

Creierul nostru conține miliarde de neuroni care comunică și își îndeplinesc funcțiile prin generarea constantă de impulsuri electrice.

Criza convulsiilor sau convulsiilor apare atunci când există o perturbare a generării acestor impulsuri electrice electrice, cauzate de obicei de o activitate electrică temporară care este dezorganizată, excesivă și repetată.

Dacă această perturbare electrică este limitată la un singur grup de neuroni, pacientul va avea o criză parțială (convulsii parțiale). Dacă aceste impulsuri anormale se vor răspândi, ajungând la cele două emisfere cerebrale, atunci vom avea o criză generalizată convulsivă.

Criza convulsivă x epilepsia

Noi numim epilepsie când pacientul are mai mult de un episod de convulsii parțiale sau generalizate, fără un motiv evident și reversibil, cum ar fi droguri, febră sau modificări metabolice. De exemplu, o persoană care a consumat băuturi alcoolice în exces și are o tulburare de convulsii nu este considerată epileptică. De asemenea, un diabetic care se află pe insulină, care prezintă hipoglicemie severă și, prin urmare, dezvoltă o criză convulsivă, nu este.

Epilepticul este pacientul care prezintă unele modificări cerebrale care îi predispun să dezvolte periodic crize convulsive, fără a exista o anumită agresiune a creierului pentru ao dezlănțui.

Prin urmare, nu toate crizele sunt cauzate de epilepsie. Putem menționa unele afecțiuni și modificări care pot provoca crize convulsive fără ca aceasta să fie caracterizată ca o imagine a epilepsiei:

• Meningita.
• Febra.
• Medicamente.
• Hipoglicemia.
• Anoxia (lipsa de oxigen).
• Trauma.
• Deshidratare severă.
• Insuficiență renală avansată.
• Modificări hidroleletice (modificări ale nivelurilor minerale ale sângelui, cum ar fi sodiul, de exemplu).

Numai pacientul care a avut mai mult de un episod de convulsii fără o cauză aparentă este considerat a fi un pacient epileptic.

Tipuri de convulsii

Când vorbim despre criză convulsivă, sechestru sau epileptică, apare în capul nostru imaginea înfricoșătoare a unui pacient care se zbârnâie, salivează, cu ochii întors și cu mișcări anarhice ale membrelor. De fapt, aceasta reprezintă o criză convulsivă generalizată, numită criza tonico-clonică convulsivă. Acesta este doar unul dintre mai multe tipuri de crize care există.

Convulsiile (convulsii epileptice) sunt împărțite în două grupuri: crize convulsive parțiale și convulsii generalizate.

a) Criza parțială convulsivă

Criza paralizantă epileptică este cea care apare atunci când impulsurile electrice anormale sunt limitate la o singură regiune a creierului.

Se numește o criză parțială epileptică parțială care apare fără a modifica nivelul de conștiență al pacientului. Simptomele pot fi subtile și depind de zona creierului afectată. Unele simptome care pot apărea în epilepsia simplă parțială sunt:

• Miscari involuntare ale unei parti a corpului.
• Modificări senzoriale, cum ar fi gust, auz, viziune sau miros.
• Halucinații.
• Modificări în vorbire.
• Amețeli.
• Senzația de a fi în afara corpului.

Adesea, simptomele acestor convulsii parțiale simple sunt atât de subtile încât diagnosticul este greu de gāndit, chiar și pentru pacient. Uneori sunt confundate cu boli psihiatrice.

În crizele epileptice parțiale complexe, imaginea clinică este mai bogată. Spre deosebire de crizele parțiale simple, în care pacientul este pe deplin conștient de ceea ce se întâmplă, în crize complexe, pacientul nu este conștient de ceea ce face. În general, o criză parțială complexă este precedată de o criză parțială simplă, care se numește aură. Este un fel de avertisment că se apropie criza.

În criza complexă convulsivă parțială, pacientul prezintă, de regulă, comportamente și mișcări repetate cum ar fi sărutări, mestecări, mersul în cercuri, ochii, tragerea de haine, întoarcerea capului la o parte și alta, frecarea mâinilor etc., toate în mod inconștient. Uneori, pacientul este capabil să se supună ordinelor și este capabil să vorbească, dar prezintă un discurs incoerent.

Criza parțială convulsivă complexă durează de obicei un minut. Când criza se termină, pacientul își recapătă conștiința, dar este adesea foarte confuz, fără să știe ce sa întâmplat. De obicei, ultimul lucru pe care și-l amintește este criza parțială simplă (aura) care a precedat criza complexă.

Capturile parțiale pot precede o criză generalizată a crizelor. De fapt, pacientul poate începe cu o simplă convulsie parțială, se transformă într-o criză parțială complexă și se termină cu o criză generalizată.

b) Criza generalizată a sechestrului

În criza generalizată convulsivă, cele două emisfere ale creierului sunt afectate.

Cel mai cunoscut tip de convulsii, denumit și convulsii epileptice sau maladii majore, este criza tonico-clonică convulsivă. Este cea mai înfricoșătoare imagine. Pacientul prezintă brusc o rigiditate a mușchilor și imediat cade inconștient. Apoi, există mișcări ritmice și rapide ale membrelor. Pacientul își pierde controlul asupra sfincterilor, fiind capabil să urineze sau să evacueze. Se întâmplă frecvent să saliveze și să mușcă limba în timpul crizei, ceea ce poate duce la o spumă roșiatică.

Crizele tonico-clonice durează între 1 și 3 minute. În final, pacientul prezintă oboseală extremă, somnolență, confuzie și amnezie, fără a-și aminti ce sa întâmplat.

Un alt tip de criză epileptică generalizată este criza atopică de convulsii. Această formă se manifestă ca o pierdere bruscă de tonus muscular, cauzând căderea persoanei. Este foarte scurtă, durează mai puțin de 15 secunde, dar din cauza căderilor, de obicei provoacă traume grave.

Criza absenței

Una dintre posibilele manifestări ale crizei epileptice generalizate este criza absenței, numită și rău rău. În criza de absență, pacientul își pierde contactul cu lumea exterioară și stă cu ochii fixați. S-ar putea să existe niște automatisme, cum ar fi clipește în mod repetat, ca în criza parțială complexă. Diferența este că criza absenței este mai scurtă, durează aproximativ 20 de secunde, poate să apară de zeci de ori pe tot parcursul zilei și pacientul nu este nici aura, nici confuz la sfârșitul crizei. Uneori individul reia activitatea pe care o făcea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

La persoanele cu epilepsie, flash-uri repetate de lumină sau hiperventilație (respirația rapidă pe o perioadă de timp) pot declanșa convulsii generalizate de absență. Acest tip de criză este mai frecvent în copilărie și de obicei dispare după adolescență.

c) Statusul epileptic

Majoritatea crizelor se auto-limitează și nu necesită tratament medical imediat.

Noi îl numim stare epilepticus atunci când criza nu se scurge după câteva minute sau când pacientul prezintă episoade repetate de criză fără a mai fi timp să-și recapete conștiința între episoade.

În general, convulsii care durează mai mult de 5 minute sunt considerate situații de urgență, deoarece acestea ar pune creierul în pericol și ar trebui să fie tratate cu medicamente pentru a le întrerupe.

d) Sechestrarea febrilă

Capturile convulsive apar de obicei la copiii cu vârsta cuprinsă între șase luni și șase ani (vârsta cuprinsă între 1 an și 1 an și jumătate) care prezintă febră peste 38ºC. În ciuda faptului că este o imagine înfricoșătoare pentru părinți, este benign și nu cauzează leziuni cerebrale. Este frecventă și apare la până la 5% dintre copii.

Dacă copilul are doar o criză atunci când este febră, el nu este considerat a avea epilepsie.

Ceea ce declanșează convulsiile este febra, indiferent de cauza lor. Criza poate fi parțială (mai frecventă) sau mai complexă, inclusiv convulsii tonico-clonice. Capturile convulsive tind să fie mai consumatoare de timp decât convulsiile în epilepsie. Pot dura până la 15 minute. Nu vă îngrijorați dacă copilul dumneavoastră dezvoltă o slăbiciune într-un membru imediat după încheierea crizei. Este temporar.

Nu este util să vă scăldați în apă rece sau să umpleți copilul cu antipiretice. Acest lucru nu împiedică declanșarea crizelor. De asemenea, nu este necesar să se utilizeze medicamente antiepileptice. Imaginea este benignă și efectele secundare nu justifică utilizarea acesteia.

Capturile febrile nu cauzează complicații majore și dispar cu vârsta. Idealul este să iei întotdeauna copilul la medicul pediatru după criză, astfel încât el să poată investiga cauza febrei și să confirme că este vorba numai de o criză febrilă, nu de epilepsie.

Ce să faci când te confrunți cu o criză?

Mai întâi de toate, stați liniștit. Marea majoritate a crizelor sunt auto-limitate și dispar spontan.

Este important să știm că o criză generalizată poate fi precedată de convulsii parțiale, deci dacă pacientul este în picioare sau în picioare, idealul este să se întindă pentru a evita căderea. Scoateți obiectele care ar putea veni să vă rănească.

Dacă pacientul are o criză tonico-clonică convulsivă, iată câteva sfaturi:

• Nu încercați să vă imobilizați membrele. Lăsați-l pe pacient să se lupte. Doar încercați să vă protejați capul cu o pernă.
• Dacă pacientul se sufocă cu propria sa limbă, NICIODATĂ nu pune o mână în gură pentru a încerca să-l ajute. Se poate contracta brusc falca, iar tu poti pierde degetele cu o muscatura violenta. Simplul act de întoarcere a capului în lateral este suficient pentru ca limba să cadă și să descopere căile respiratorii.
• Întoarcerea capului în lateral împiedică, de asemenea, pacientul să se înece în saliva sa.
• Dacă criza durează mai mult de 3-5 minute, cereți un ajutor medical.
• După criză, este normal ca pacientul să rămână inconștient de ceva timp. Puneți-o la o parte și lăsați-o să doarmă.
• Nu oferiți niciodată ceva de băut sau de mâncat imediat după criză. În acest stadiu, pacientul nu poate să înghită în mod corespunzător, având riscul de a aspira alimente sau lichide.

10 Cauzele febrei cu pete roșii ale pielii

Petele roșii de pe piele sunt de obicei numite erupție cutanată, erupție cutanată sau erupție cutanată. Imaginile febrei care apar cu erupții cutanate sunt foarte frecvente în timpul copilăriei, dar pot apărea și la adulți. În general, bolile febrile exantemate sunt cauzate de infecții de origine virale, dar unele dintre ele pot proveni din infecții bacteriene. În cele mai mu

(medicină)

CANCERUL CANCERULUI - genele BRCA1 și BRCA2

BRCA1 și BRCA2 sunt gene pe care le avem cu toții, a căror funcție este de a preveni apariția tumorilor prin repararea moleculelor ADN deteriorate. BRCA1 și BRCA2 sunt astfel gene care ne protejează de debutul cancerului. Când una dintre aceste gene suferă o mutație, aceasta își pierde capacitatea de protecție, făcându-ne mai sensibile la apariția tumorilor maligne, și anume cancerul de sân, cancerul ovarian și cancerul de prostată. În acest articol v

(medicină)