PLACENTA PREVIA - Cauze, simptome și tratament

Spunem că femeia gravidă are placentă previa sau placentă cu inserție redusă, când placenta este poziționată într-un loc care provoacă obstrucția totală sau parțială a colului uterin, ceea ce este în mod eficient în cazul în care bebelușul trebuie să treacă la momentul livrării vaginale. Prin urmare, placenta previa nu este altceva decât o obstrucție a ieșirii uterului provocată de o placentă prost localizată.

Există două complicații principale ale femeilor însărcinate cu placentă previa: obstrucția ieșirii copilului la naștere și riscul de sângerare (până la 80% dintre femeile gravide cu această afecțiune prezintă sângerări vaginale nedureroase).

În acest articol vom explica ce este placenta previa, care sunt simptomele, complicațiile și opțiunile de tratament.

După finalizarea acestui text, asigurați-vă că citiți, de asemenea, despre principalele semne de avertizare și simptome în timpul sarcinii: 10 SEMNALĂ CARE INDICĂ PROBLEME ÎN PREGNANȚĂ.

Ce este placenta?

Placenta este un organ matern-fetal, care există doar în timpul sarcinii. Funcția sa este de a furniza oxigen și nutrienți fetusului, prin schimbul de sânge cu mama și produce hormoni care sunt importanți pentru menținerea sarcinii.

Placenta are două fețe, una care este introdusă în peretele uterului, atașată la sute de vase de sânge materne, iar alta este îndreptată spre făt, unde se conectează cordonul ombilical. În acest fel, acest organ acționează ca o comunicare între circulația sanguină a mamei și a fătului.

Placenta începe să se formeze deja în primele zile după implantarea embrionului în uter. Formarea circulației materno-fetale este, de obicei, completă în jurul celei de-a 12-a săptămâni de gestație. Acest lucru nu înseamnă totuși că placenta nu continuă să crească pe întreaga sarcină. În al treilea trimestru, organul atinge, în medie, 22 cm în diametru și 0, 5 kg în greutate.

După nașterea bebelușului, placenta își pierde utilitatea și se termină expulzând minutele după naștere.

Ce este placenta previa

Placenta se poate lipi de orice parte a uterului. În majoritatea sarcinilor, placenta este localizată în partea superioară a spatelui, care este o regiune opusă colului uterin, unde fătul trebuie să iasă în caz de livrare normală.

Spunem că femeia gravidă are placentă previa atunci când placenta prezintă o inserție scăzută, împiedicând ieșirea colului uterin a formei totale sau parțiale.

De fapt, placenta nu rămâne fixă ​​într-o singură locație pe tot parcursul sarcinii. Pe măsură ce uterul și placenta cresc, poziția lor se schimbă. O femeie gravidă poate avea placentă previa în primele etape ale sarcinii, dar ajunge în trimestrul al treilea cu placenta situată mai sus, fără riscul de a obstrucționa ieșirea din uter.

Cu toate acestea, cu cât placenta rămâne mai lungă cu implantare scăzută, cu atât mai mare este riscul de a obstrucționa ieșirea uterului la sfârșitul sarcinii, astfel încât:

• Printre placentele care prezintă o inserție scăzută între săptămâna 15 și 19 de gestație, doar 12% rămân ca placentă previa până în momentul livrării.
• Dintre placentele care prezintă o inserție scăzută între 20 și 23 de săptămâni de gestație, doar 34% rămân ca PP până în momentul livrării.
• Dintre placentele care prezintă o inserție scăzută între 24 și 27 săptămâni de gestație, 49% rămân ca PP până în momentul livrării.
• Printre placenta care prezinta inca o insertie scazuta intre 28 si 31 saptamani de gestatie, 62% ramane ca PP pana in momentul livrarii.
• Printre placenta care prezinta inca o insertie scazuta intre saptamana 32 si 35 de gestatie, 73% ramane ca PP pana in momentul livrarii.

Prin urmare, un diagnostic de placentă previa la începutul celui de-al doilea trimestru de sarcină are un înțeles diferit față de diagnosticul de placentă previa la sfârșitul celui de-al treilea trimestru. In timp ce majoritatea femeilor cu implantare placentara scazuta la inceputul sarcinii nu vor avea placenta previa la sfarsit, doar o minoritate dintre ei cu insertie scazuta in trimestrul al treilea va ajunge la nastere cu uterul liber.

Tipuri de placentă previa

Tipurile de placentă previa sunt împărțite în funcție de gradul de obstrucție la ieșirea uterului. Din punct de vedere istoric, placenta previa a fost împărțită în 4 categorii:

1. Placenta baja → Placenta are o inserție scăzută dar nu acoperă uterul
2. Placenta previa marginal → Limita placentei vine să atingă deschiderea colului uterin, dar nu o obstrucționează.
3. Placenta parțială parțială → Placenta acoperă parțial ieșirea uterului.
4. Placenta previa total → Placenta acoperă complet ieșirea uterului.

În prezent, totuși, clasificarea placentei previa a fost redusă la doar două categorii, ceea ce sfârșește dictând forma de livrare care trebuie aleasă (explicată ulterior):

• Placenta previa minor sau placenta cu inserție redusă → sunt cazurile în care există o obstrucție parțială a ieșirii uterului, având o distanță de până la 2 cm între marginea placentei și orificiul intern al colului uterin.
• Placenta previa completă sau majoră → Obstrucția totală a orificiului intern al colului uterin.

Factori de risc

Nu știm exact de ce unele femei dezvoltă placentă previa. Știm totuși că anumiți factori facilitează apariția acesteia. Acestea se numesc factori de risc; cele mai importante sunt:

• Livrare prealabilă prin cezariană (citiți: PARTO POR CESARIANA - Avantaje și riscuri).
• Au avut deja mai multe sarcini anterioare.
• Sarcina gemeni.
• Episod de placentă previa într-o sarcină anterioară.
• Vârsta maternă de peste 35 de ani.
• Sarcina obținută prin tratament pentru infertilitate.
• Istoricul avortului anterior.
• Istoricul chirurgiei uterine anterioare.
• Fumatul (citiți: BOLILE CIGARETE - Cum să întrerupeți fumatul).
• Utilizarea cocainei de către mamă (citiți: COCAINE ȘI CRACK - Efectele și complicațiile).

Simptomele placentei previa

1 și 6% dintre femeile gravide prezintă placentă previa între săptămâna 10 și 20 de sarcină. Diagnosticul se face, de obicei, prin ultrasonografie obstetrică (citiți: ULTRASOM ÎN PREGNANȚĂ). Majoritatea acestor femei sunt asimptomatice, iar în 90% din cazuri, placenta nu mai este spontană, deoarece crește uterul.

Simptomele placentei previa apar, de obicei, la femeile gravide care ajung în a doua jumătate a sarcinii încă cu o placentă cu inserție scăzută. În aceste cazuri, până la 80% din femeile gravide au cel puțin un episod de sângerare vaginală nedureroasă. Dintre femeile care au sângerat, 30% au primul episod înainte de a 30-a săptămână, 30% între săptămânile 31 și 36 și alte 30% între săptămâna 36 și timpul de livrare. Doar 10% dintre femeile gravide cu placentă previa nu prezintă sângerări vaginale în timpul sarcinii.

Sângerarea vaginală de la placentă este de obicei roșu aprins. Volumul de sânge pierdut variază de la mic la mare. În general, sângerarea se oprește spontan, fără a fi nevoie de tratament specific. Cu toate acestea, aproape întotdeauna revine zile sau săptămâni mai târziu.

complicații

Principala complicație a placentei previa este sângerarea, care poate apărea înainte, în timpul sau după naștere. Pierderea sângelui poate fi voluminoasă și poate pune în pericol viața femeii însărcinate și a fătului.

Femeile gravide care au placenta previa sunt mai susceptibile de a avea o placentă care implantează foarte adânc în uter și nu se îndepărtează cu ușurință la momentul livrării. Acest tip de placentă se numește placenta accreta. Riscul de sângerare masivă este ridicat și poate necesita o histerectomie (îndepărtarea chirurgicală a uterului) pentru ao controla.

Tratamentul placentei previa

Tratamentul placentei previa depinde de unii factori, dintre care cele mai importante sunt:

• Dacă pacientul prezintă sângerări grele sau frecvente.
• Vârsta gestațională.
• Tipul placentei previa.

Femeile gravide care sunt asimptomatice sau au sângerări ușoare

În aceste cazuri, sunt indicate restul și absența sexuală. Munca este de obicei indusă la 37 de săptămâni.

Modul de livrare depinde de tipul de placentă previa. Placenta sau placenta completă cu obstrucție incompletă, dar a cărei margine este mai mică de 2 cm de la orificiul de ieșire al colului uterin, sunt indicații pentru eliberarea cezariană. Pe de altă parte, femeile gravide a căror margine a placentei este mai mare de 2 cm de la orificiul de ieșire al cervixului uterin pot suferi vaginale, deoarece riscul de sângerare este scăzut. Dacă însă în timpul sângerării există sângerări, traseul trebuie schimbat prin operație cezariană.

Femeile gravide cu hemoragii vaginale moderate până la mari

În aceste cazuri, femeia gravidă trebuie spitalizată și tratată cu transfuzii de sânge. Dacă sarcina este deja de 36 de săptămâni, se efectuează o operație cezariană.

Dacă sarcina este mai mică de 35 de săptămâni, tratamentul inițial este, de obicei, conservator, iar operația cezariană va fi întreruptă numai dacă sângerarea nu se oprește sau dacă copilul începe să sufere semne de suferință.

Tratamentul hipertensiunii: blocante ale canalului de calciu

Blocanții canalelor de calciu sunt un grup de medicamente prescrise adesea în tratamentul hipertensiunii. Printre cele mai utilizate în practica clinică sunt Nifedipina, Amlodipina (Amlodipina), Nicardipina, Felodipina, Verapamil și Diltiazem. În acest text, vom vorbi puțin despre indicațiile și efectele secundare ale blocantelor de canale de calciu. Pentru

(medicină)

TUBERCULOZA - Cauze, simptome și tratament

Tuberculoza este o boală infecțioasă și contagioasă cauzată de o bacterie, care poate afecta mai multe organe diferite, iar tuberculoza pulmonară este forma sa principală. În acest articol vom aborda următoarele aspecte despre tuberculoză: Ce este tuberculoza? Forme de transmitere. Factori de risc. Simptome.

(medicină)