INCONTINENȚA URINARĂ - Tipuri și Factori de Risc

Incontinența urinară este pierderea capacității de a controla vezica urinară, determinând scurgeri involuntare de urină, o problemă care afectează milioane de femei din întreaga lume. În acest text vom explica cauzele și tipurile de incontinență urinară.

Cum controlam urina?

Pentru a înțelege de ce apare incontinența urinară, este necesară cunoașterea funcționării normale a vezicii urinare și a uretrei.

Începând cu elementele de bază. Urina este produsă de rinichi, drenată de uretere, depozitată în vezică și eliminată prin uretra.

Vezica urinara este organul responsabil pentru depozitarea temporara a urinei produse de rinichi pe parcursul zilei. Când volumul de urină se apropie de 200-300 ml, întinderea peretelui vezicii urinare transmite semnale către creier, provocând senzația neplăcută de necesitate de urinare. Cu cât este mai vezică vezica, cu atât voința va fi mai puternică.

Rinichii produc urină neîntrerupt, drenând în mod continuu volume mici spre vezică. Aceasta înseamnă că întotdeauna avem un volum de urină în vezica urinară pe parcursul zilei, chiar dacă nu simțim că urinăm. Uneori, putem avea până la 200 ml de urină păstrată în vezică fără să o realizăm.

Dar cum putem împiedica urina stocată să părăsească vezica urinară, deoarece nu petrecem ziua strâmbând să nu urinăm?

Când vezica urinară este goală sau cu un volum mic de urină, nervii din vezică trimit semnale către creier care comunică această situație. În acest moment, musculatura vezicii urinare este relaxată, facilitând depozitarea urinei din rinichi. În același timp, creierul controlează mușchii din jurul uretrei, determinându-i să se contracte. Această contracție este involuntară și imperceptibilă. Rezultatul final este scăderea presiunii în vezica relaxată și presiunea ridicată în uretra contractată, prevenind eliberarea urinei.

Uretra este contractată datorită unui grup de mușchi care formează sfincterul uretral sau sfincterul urinar . În plus față de sfincter, alți mușchi din regiunea pelviană acționează de asemenea prin controlul presiunii din uretra, menținând-o închisă.

Când vezica urinară devine plină, dilatarea ei trimite stimuli spre creier pentru a urina. În acest moment, procesul de închidere a uretrei începe să devină din ce în ce mai puțin involuntar și depinde de efortul activ al sfincterilor și al mușchilor pelvieni. În același timp, musculatura vezicii urinare, numită mușchiul detrusor, începe să reducă relaxarea într-un proces pentru a începe golirea vezicii. Cu cât este mai mare vezica urinară, cu atât este mai mare presiunea din vezică și cu atât mai mare este necesitatea forțării urinei.

Când urinăm, detrusorul (mușchiul vezicii urinare) se contractează, stoarcă vezica și expulzează volumul de urină din interior. Concomitent, sfincterul urinar și mușchii pelvieni se relaxează, deschizând uretra și permițând curgerea urinei.

De aceea, actul de urinare și fixare a urinei depinde de funcționarea și sincronizarea corespunzătoare a nervilor și a musculaturii vezicii urinare și a uretrei.

Incontinența urinară

Incontinența urinară este o condiție extrem de frecventă, în special la femeile cu vârsta peste 60 de ani. Problema cea mai mare este jena, care în unele cazuri poate fi atât de mare încât pacientul nici nu o raportează medicului ei. Deși apar în mod obișnuit la femeile mai în vârstă, incontinența urinară poate afecta, de asemenea, tinerele femei și bărbații.

Tipuri de incontinență urinară

a) Incontinența la stresul urinar

Stresul de incontinență urinară este unul în care apare pierderea involuntară de urină atunci când există o creștere a presiunii intra-abdominale, adică atunci când tuse, strănut, râd, sărit sau când facem orice efort care utilizează mușchii abdominali. Orice creștere a presiunii abdominale determină, de asemenea, o creștere a presiunii în vezică. La persoanele fără probleme, această creștere a presiunii nu este suficientă pentru a bate sfincterul urinar, astfel încât majoritatea persoanelor fizice nu pierd urină pentru eforturi.

Stresul incontinenței urinare este cel mai adesea cauzat de o slăbiciune a mușchiului pelvian, cauzând o funcționare defectuoasă a sfincterului urinar, permițând pierderea urinei de fiecare dată când există o creștere bruscă a presiunii în interiorul vezicii urinare.

Stresul incontinenței urinare poate fi cauzat de sarcină, leziuni ale mușchilor pelvieni în timpul administrării vaginale, intervenții chirurgicale în regiunea pelviană sau de slăbirea naturală a mușchilor de-a lungul anilor.

b) Incontinența urinară de urgență

Îndemnul de incontinență urinară este unul care se datorează unui detrusor hiperactiv, un mușchi care contractează vezica urinară. Vezica prezintă contracții bruște, determinând urgența de a urina, ceea ce, în unele cazuri, determină în general pacientul să urineze înainte de a avea timp să ajungă la baie. Acest tip de incontinență urinară este, de asemenea, numit vezică urinară hiperactivă.

Incontinența urinară poate apărea datorită îmbătrânirii vezicii urinare, scăderii nivelurilor de estrogen (menopauză), bolilor neurologice cum ar fi Parkinson (citiți: PARKINSON BOLI și simptome), infecții ale tractului urinar (citiți: Cistita) provoacă că vom cita mai jos.

Pentru a afla mai multe detalii despre vezica urinară hiperactivă, citiți: HIPERATIVE BLADDER - Cauze, simptome și tratament.

c) Incontinență urinară mixtă

Incontinența urinară mixtă este una care prezintă caracteristicile celor două tipuri de incontinență menționate anterior, adică un sfincter incompetent asociat cu vezica urinară care se contractează involuntar. Este, de fapt, cea mai comună prezentare a incontinenței urinare.

d) Incontinența urinară de supracurent

Incontinența urinară în exces este cea care apare de la obstrucții la ieșirea de urină, cauzând ca vezica urinară să rămână constantă. Spre deosebire de alte tipuri de incontinență, acest caz este mai frecvent la bărbați, în special la cei cu boală de prostată, hiperplazie benignă sau cancer de prostată (citiți: CANCER PROSTAT, hiperplazie benignă de prostată). Creșterea prostatei comprimă uretra și determină ca vezica urinară să reziste la cantități mari de urină. Când vezica devine prea plină, presiunea lichidului este atât de mare încât ajunge la depășirea rezistenței provocate de prostată, determinând pacientul să nu aibă control asupra timpului de urinare.

Persoanele cu afecțiuni care afectează nervii sau mușchii vezicii au de asemenea dificultăți în golirea acestora și pot prezenta incontinență urinară în exces.

Indiferent de cauză, mecanismul inițial al incontinenței este întotdeauna același, hiperactivitatea vezicii urinare, hipoactivitatea vezicii urinare, obstrucția trecerii urinei sau sfincterul urinar incompetent. Trebuie remarcat faptul că este foarte comun pentru pacientul cu incontinență urinară să prezinte simultan mai multe dintre aceste mecanisme.

Există, de asemenea, incontinență urinară cauzată de handicapul pacientului, cum ar fi în cazurile de demență sau leziuni neurologice grave.

Mai jos vom cita bolile și condițiile care, cel mai adesea, duc la incontinență urinară.

Factori de risc pentru incontinența urinară

- Bătrânețea.
- Obezitatea (a se citi: OBEDITATEA ȘI SINDROMUL METABOLIC | Definiții și consecințe).
- Fumatul (citiți: CIGARETTE MALEFICIOS | Tratamentul fumatului).
- Diabetul zaharat (citit: DIABETES MELLITUS | DIAGNOSTIC ȘI SIMPTOME).
- Infecții ale tractului urinar (vezi: INFECȚIE URINARĂ - Cistita).
- Sarcina.
- Naștere normală
- Histerectomia (îndepărtarea uterului).
- Cabinete pelvine.
- Trauma în regiunea pelviană.
- Menopauza (citiți: MENOPAUSE | Simptome și cauze).
- Prostatita (citiți: PROSTATITE | Simptome, cauze și tratament).
- Extinderea prostatei (citeste: PROSTATE CANCER | Hiperplazie benigna de prostata).
- boala Parkinson (citiți: BOLI PARKINSON | Simptome și tratament).
- Scleroza multiplă (citiți: SCLEROZA MULTIPLE - Simptome, diagnostic și tratament).
- boala Alzheimer.
- Traumatismul coloanei vertebrale.
- AVC (citiți: AVC | ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL | Simptome și tratament).
- Obstrucții ale tractului urinar.
- medicamente (diuretice, antidepresive, antipsihotice, sedative, medicamente pentru reducerea prostatei etc.).

Diagnosticul incontinenței urinare

Evaluarea inițială a incontinenței urinare include o evaluare a istoricului clinic al pacientului și o analiză simplă a urinei (citiți: URINE EXAMINATION - Înțelegerea rezultatelor). De asemenea, medicul testează de obicei, cum ar fi solicitarea pacientului să tuse sau să forțeze abdominalele pentru a identifica vizual scurgeri de urină.

De asemenea, testul urodynamic poate fi utilizat pentru evaluarea incontinenței. Examinarea se face prin introducerea unui cateter prin uretra și măsurarea presiunii din vezică cu volume diferite de lichid. În acest fel este posibil să știți dacă vezica urinară susține volume de urină normală.

O ultrasunete a vezicii urinare poate fi de asemenea folosită pentru a verifica semnele de obstrucție și pentru a vedea dacă vezica urinară poate fi golită complet.

Tratamentul incontinenței urinare

Să vorbim despre tratamentul incontinenței urinare într-un text separat, care va fi scris în curând.

VIDEO: SIMPTOME DIABETE ADULT

Vizitați canalul nostru YouTube: https://www.youtube.com/mdsaude Transcriere video: Potrivit datelor furnizate de Federația Internațională de Diabet din 2015, în Brazilia există aproximativ 14 milioane de adulți cu diabet zaharat și aproape 6 milioane de adulți care suferă de această boală și nu o cunosc. În acest vi

(medicină)

BENIUNEA HIPERPLASIEI PROSTATE - Cauze, simptome și tratament

Hiperplazia prostatică benignă sau hiperplazia prostatică benignă (BPH) este o afecțiune caracterizată prin prostată mărită cu caracteristici benigne, adică fără legătură cu cancerul de prostată. În acest text vom explica ce este hiperplazia benignă de prostată, abordând cauzele, simptomele, diagnosticul și opțiunile de tratament. Ce este prostata? P

(medicină)