STAPHYLOCOCCUS AUREUS - Care sunt riscurile acestei bacterii?
Staphylococcus aureus (Staphylococcus aureus) este una dintre cele mai frecvente bacterii din practica clinică, deoarece colonizează de obicei pielea a până la 15% din oameni.
Noi numim colonizare când o bacterie aderă la un țesut și începe să se înmulțească, creând literalmente colonii. Colonizarea nu înseamnă că există o infecție și nu este neapărat un lucru rău. Pielea, gura și intestinele noastre, de exemplu, sunt pline de bacterii care nu ne provoacă boală în timp ce rămân limitate la aceste locuri.
Există 33 de tipuri de stafilococi, unele mai virulente decât altele. Cel mai frecvent tip de piele este Staphylococcus epidermiditis, o specie de stafilococi mult mai ușoară decât Staphylococcus aureus, cea mai virulentă din specie.
Problema colonizării este că este un rezervor de bacterii gata să invadeze alte părți ale corpului nostru de fiecare dată când una dintre barierele noastre de apărare slăbește. Staphylococii care trăiesc pe piele așteaptă doar apariția unei mici leziuni care să pătrundă în corpul nostru. De aceea trebuie să ne spălăm bine ranile. Orice leziune a pielii este o cale de acces la bacteriile care trăiesc în mediul extern (citiți: TRATAMENTUL RAMURILOR ȘI MACHUCADOXELOR). De asemenea, pentru că pielea noastră este colonizată de bacterii, implantarea de piercing sau orice altă procedură care perforează pielea poate duce la infecții grave (citiți: RISCUL DE CORP | RISCURI ȘI COMPLICAȚII).
Având bacterii pe piele nu înseamnă că persoana este bolnavă sau murdară. Avem o floră naturală de germeni și este imposibil să nu avem bacterii pe piele. Cu toate acestea, persoanele cu obiceiuri de igienă sărace au un număr și o varietate mai mare de bacterii care își colonizează pielea sau gura, ca și în cazul persoanelor cu dinți săraci.
În plus față de piele, Staphylococcus aureus poate invada corpul nostru prin ingestia de alimente contaminate. În plus față de atacarea directă a corpului nostru, S. aureus produce, de asemenea, o serie de toxine care, atunci când sunt ingerate, provoacă o infecție intestinală intensă cu vărsături și diaree (citiți: DIARRHEA Cauze, semne de gravitate și tratament)
Staphylococcus aureus este responsabil pentru diferite tipuri de infecții în corpul nostru. Infecțiile cutanate sunt cele mai frecvente, și orice ușă, chiar și o mușcătură de insecte, poate fi suficientă pentru dezvoltarea acestora. Infecțiile cutanate cel mai frecvent cauzate de S. aureus sunt impetigo (citiți: COMMON IMPETIGO și BUDDY IMPETIGO), foliculită, stye (citiți: TERROL (TERSOL | HORDÉOLO | Cauze și tratament) FURÚNCULO | Cauze și tratament), sindromul pielii arsuri stafilococice, mastita puerperală (a se vedea: MASTIFUL DE ALIMENTARE A SĂRII | Simptome și tratament) și celulita (citiți: ERISIPELA ȘI CELLULITĂ - Simptome și tratament).
Staphylococcus aureus, după intrarea în organism, nu poate fi restricționat la nivelul pielii, invadând sângele și conducând la infecții grave, septicemie și șoc septic (citiți: CE ESTE SEPSE / SEPSIS ȘI SEPTIC SHOCK?).
Odată ajuns în sânge, S. aureus poate ajunge la orice organ. Infecția valvelor cardiace, denumită endocardită, este o complicație teribilă a infecțiilor cu Staphylococcus aureus (citiți: ENDOCARDITATE | SIMPTOME ȘI TRATAMENT). Alte infecții posibile de către S. aureus sunt pneumonie (citiți: PNEUMONIA | Simptome și tratament), pielonefrită (citită: PIELONEFRITE | SIMPTOME ȘI TRATAMENT) și osteomielita (infecție a oaselor).
Infecțiile cu Staphylococcus aureus sunt tratate clasic cu derivați ai penicilinei, cum ar fi oxacilina, cefazolinul și cefalotina. Infecțiile cutanate restrictive pot fi tratate cu antibiotice orale. Infecțiile mai grave trebuie tratate cu admitere spitalicească și antibiotice venoase.
Staphylococcus aureus MRSA
Recent, un subtip de Staphylococcus aureus numit MRSA a câștigat multă proeminență în mass-media, de obicei cu texte alarmante și pline de erori de conținut.
Acronimul MRSA care afirmă Staphylococcus aureus rezistent la meticilină, în portugheză, Staphylococcus aureus cu rezistență la meticilină.
Meticilina este un antibiotic din familia penicilinei. Prin urmare, MRSA este un Staphylococcus rezistent la tratamentul convențional prin peniciline. Prima descriere a MRSA este din 1959, la scurt timp după inventarea meticilinei. Cu utilizarea din ce în ce mai frecventă și adesea inutilă a antibioticelor, infecțiile cu MSRA au devenit tot mai răspândite în întreaga lume.
Staphylococcus aureus MRSA nu este mai agresiv decât Staphylococcus non-MRSA. Problema dvs. este în opțiunile reduse ale antibioticelor și nu în virulența bacteriilor.
Transmiterea este prin contactul dintre oameni, mai ales prin mâini. Aceasta este o problemă majoră în mediul spitalicesc în care profesioniștii din domeniul sănătății au contact cu mai mulți pacienți în aceeași zi și pot lua MRSA de la unul la altul. Simplul act de spălare a mâinilor după examinarea pacienților reduce foarte mult riscul de transmitere bacteriană.
În general, pacientul spitalizat cu MRSA este plasat în izolare de contact (un fel de carantină) pentru a preveni răspândirea bacteriilor. Oamenii sănătoși nu dezvoltă nici o boală dacă au contact cu pacienții infectați sau colonizați de SAMR, cum ar fi membrii familiei care vizitează spitalul. Dar pentru pacientul din patul următor, această contaminare poate fi fatală.
MRSA este o bacterie spitalică tipică, dar poate apărea și în comunitate. În acest caz, acesta răspunde, de obicei, la un spectru mai larg de antibiotice alternative, fiind mai ușor de tratat. Transmiterea de S. aureus MRSA poate apărea în săli de sport după folosirea prosoapelor, îmbrăcămintei, uniformelor și chiar pieptenei de păr / păr.
Tratamentul spitalului MRSA se face cu antibiotice puternice cum ar fi Vancomycin, Linezolid și Teicoplanin. Problema este că unele spitale au deja cazuri de SAMR rezistent la Vancomicină.
Nu este necesar să se trateze sau să se investigheze rudele pacienților cu SAMR. Îngrijirea igienei de bază este suficientă, mai ales dacă există o leziune a pielii care servește ca o poartă către bacterii.
După cum sa menționat deja, riscul bolii SAMR la persoanele sănătoase este foarte scăzut. Mulți oameni vin în contact cu MRSA, dar nu se colonizează deoarece bacteria nu se poate soluționa din cauza concurenței pentru alimente, cu milioane și alte milioane de bacterii deja în piele.
PREGNANȚA ȘI VOMITAREA ÎN PREGNANȚĂ - Cauze și tratament
Greața și vărsăturile în primul trimestru de sarcină sunt evenimente atât de frecvente care pot fi considerate aproape o manifestare fiziologică. În acest text vom aborda cauzele și tratamentele pentru boala gravă și pentru așa-numitul hyperemesis gravidarum. Acest text este specific pentru greață în timpul sarcinii. Dacă sunteți î
M-am plâns după ce am luat-o razna. Ce trebuie să faceți?
Remediile orale, sub formă de tablete, capsule sau siropuri, reprezintă una dintre cele mai confortabile metode de tratare a pacienților, mai ales atunci când ne amintim că celelalte opțiuni aproape întotdeauna implică ace și, în unele cazuri, supozitoare. Foarte puține medicamente au o prezentare în unguente sau plasturi transdermici cu eficacitate similară cu cea echivalentă pe cale orală. Cu toate aces
