BOLI AUTOIMUNE - Cauze, simptome și tratament
Bolile autoimune reprezintă un grup de boli distincte care au ca origine faptul că sistemul imunitar începe să producă anticorpi împotriva componentelor organismului nostru. Din diverse motive și nu întotdeauna luminate, corpul nostru începe să își confunde propriile proteine cu agenți invadatori, atacandu-i.
Prin urmare, o boală autoimună este o boală cauzată de sistemul nostru imunitar, care se întâmplă să funcționeze necorespunzător.
Ce este sistemul imunitar?
Pentru a intelege ce este o reactie autoimuna, trebuie mai intai sa stim putin despre sistemul nostru imunitar. Voi încerca să fiu succint și succint în această explicație, chiar și pentru că acest subiect este extrem de complex și extinse, ceea ce face foarte dificil pentru populația laică să înțeleagă.
Corpul nostru are un sistem complex de apărare împotriva invaziilor agenților externi, fie că sunt bacterii, viruși, ciuperci, paraziți, proteine sau orice altă ființă sau substanță care nu este naturală a corpului. Acest sistem de apărare se numește sistemul imunitar.
Procesul evolutiv a creat un mecanism de apărare care este capabil să recunoască practic orice tip de invazie sau agresiune a corpului nostru. Complexitatea sistemului constă tocmai într-o distincție între:
1. ceea ce este dăunător organismului, cum ar fi virușii și bacteriile;
2. care face parte din corpul nostru, cum ar fi celulele, țesuturile și organele;
3. care nu este în mod natural al nostru, dar nu provoacă rău, cum ar fi alimentele care intră în corp prin gură.
De fiecare dată când sistemul imunitar întâlnește o substanță străină pe care o interpretează ca fiind potențial dăunătoare, începe să producă celule de apărare și anticorpi care să-l combată. Orice substanță străină capabilă să provoace un răspuns imun se numește antigen.
În timpul formării noastre ca făt, corpul nostru începe să creeze sistemul imunitar. Prima lucrare este aceea de a recunoaște tot ce este potrivit, pentru a putea recunoaște mai târziu ceea ce este ciudat. Uterul matern este un mediu steril, adică fără agenți infecțioși.
Imediat ce ne-am nascut, suntem imediat expusi unei "lumi ostile" cu o multitudine de antigene. De la naștere, corpul începe să recunoască, să catalogheze și să atace tot ceea ce nu este "original din fabrică". Acest contact cu antigeni în primii ani de viață este important pentru formarea unei "biblioteci de anticorpi".
Organismul poate face un răspuns imun mai mult mai rapid dacă există deja date despre invadator. Dacă antigenul este complet nou, este nevoie de ceva timp ca organismul să afle care dintre anticorpi sunt cei mai potriviți pentru combaterea acestui tip de particule.
Acesta este motivul din spatele vaccinurilor. Expunem pacientul la un antigen, fie un virus sau o bacterie, mort sau slab, pentru a stimula sistemul imunitar de a crea anticorpi împotriva acestor germeni. Când bacteriile reale ne invadează, avem deja o armă imună pregătită să o eliminăm rapid, înainte de a putea provoca orice boală.
Ce este o boală autoimună?
Boala autoimună apare atunci când sistemul de apărare își pierde capacitatea de a recunoaște ceea ce este "fabrică originală", ceea ce duce la producerea de anticorpi împotriva celulelor, țesuturilor sau organelor corpului însuși.
→ Exemplul 1: În diabetul zaharat de tip 1 există o producție inadecvată de anticorpi împotriva celulelor pancreatice producătoare de insulină, ducând la distrugerea lor și debutul diabetului.
→ Exemplul 2: În scleroza multiplă, sistemul imunitar începe să producă anticorpi împotriva componentelor neuronilor, provocând distrugerea lor și problemele neurologice severe.
→ Exemplul 3: În tiroidita lui Hashimoto, corpul începe să producă anticorpi împotriva glandei tiroide proprii, distrugând-o, determinând pacientul să dezvolte hipotiroidism.
Severitatea unei boli autoimune depinde de organele afectate. De exemplu, tiroidita lui Hashimoto este o boală aproape limitată la glanda tiroidă, care este un organ important, dar nu este vitală. Pacienții cu această boală autoimună pot conduce la o viață normală prin administrarea a numai un singur comprimat de hormon tiroidian pe zi.
Alte boli autoimune, cu toate acestea, sunt mai grave, în special cele care atacă organele și structurile nobile ale corpului, cum ar fi sistemul nervos central, inima, plămânii și / sau vasele de sânge.
La sfârșitul acestui text, oferim o listă cu mai mult de 100 de exemple de boli autoimune.
Simptomele bolii autoimune
Deși pacienții cu boli autoimune pot avea unele semne și simptome nespecifice, cum ar fi oboseală, febră scăzută, descurajare, scădere în greutate și stare generală de rău, imaginea clinică a fiecărei boli autoimune este foarte diferită.
Bolile precum lupusul, diabetul de tip 1 și psoriazisul atacă diferite organe în moduri diferite și, prin urmare, au propriile semne și simptome. Sunt boli atât de diferite încât sunt tratate de diverși specialiști, cum ar fi endocrinologul, reumatologul și, respectiv, dermatologul. Singura asemănare dintre ele este faptul că au origine autoimună.
Nu există, prin urmare, nici un simptom specific al bolilor autoimune. Fiecare boală are o imagine clinică proprie.
Diagnosticul patologiilor autoimune se face, de obicei, pe baza imaginii clinice și a cercetării autoanticorpilor din sânge. Cel mai obișnuit autoanticorp este FAN (ANA) (citit: FAN EXAM), care poate fi pozitiv în mai multe, dar nu toate, boli autoimune.
Ce cauzează o boală autoimună?
Nu știm exact de ce apar boli autoimune. Cea mai acceptata teorie astazi este ca sistemul imunitar, dupa ce a fost expus la un antigen, vizeaza ca o tinta pentru producerea de anticorpi o proteina similara cu alta deja existenta in corpul nostru.
De exemplu, știm că pacienții cu sindrom Guillain-Barré au adesea o imagine a diareei infecțioase provocată de bacteria Campylobacter jejuni cu câteva săptămâni înainte ca boala să se manifeste. Se crede că sistemul imunitar poate crea anticorpi împotriva unor proteine proteice care sunt similare cu proteinele din neuronii noștri. Această similitudine poate confunda anticorpii, determinându-i să atace structurile sistemului nervos, gândindu-se că atacă bacteria Campylobacter jejuni.
Tratamentul bolilor autoimune
Tratamentul majorității bolilor autoimune constă în inhibarea sistemului imunitar prin intermediul medicamentelor imunosupresoare, cum ar fi corticosteroizii (vezi: INDICAȚII ȘI EFECTELE PREDNISONEI ȘI CORTICOIDELOR), ciclofosfamidă, ciclosporină, micofenolat mofetil, rituximab, azatioprină etc.
Problema tratamentului bolilor autoimune cu medicamente imunosupresoare este faptul că nu suntem capabili să realizăm o imunosupresie selectivă la anticorpii nedoriți. Adică nu putem inhiba funcționarea numai a anticorpilor dăunători și ajungem să creăm o stare de imunosupresie generală care predispune acești pacienți la infecții cu bacterii, viruși și ciuperci.
În general, fiecare boală autoimună are propriul regim de tratament. Unele dintre ele, inclusiv diabetul de tip 1 și tiroidita lui Hashimoto, nu sunt tratate cu medicamente imunosupresoare. Nu există un singur tratament care să funcționeze pentru orice boală autoimună.
Lista bolilor autoimune
Mai jos este o listă cu mai mult de 120 de exemple de boli autoimune confirmate sau suspectate de origine:
Adopos dolorosa
Poliartrita reumatoidă
Alopecia areata
angioedem
Artrita reactivă
Artrita juvenilă
Anemie pernicioasă
Anemia, aplastică
Autoimună angioedem
Autoimună anemie hemolitică
Arterita celulară gigantă
Artrita psoriazică
Aplazia pură a celulelor roșii
C
Crioglobulinemia esențială esențială
Conjunctivita Lignea
Cholangita sclerozantă primară
Ciroza biliară primară
Colită microscopică
Sydenham Coreea
D
Boala lui Addison
Dermatita herpetiformis
IgA dermatozei lineare
dermatomiozita
Diabetul zaharat tip 1
Boala autoimună a urechii interne
Boala celiacă
Boala lui Crohn
Graves Boala
Boala Goodpasture.
Boala este încă
Boala țesutului conjunctiv mixt
Autoimună dermatită la progesteron
Degenerarea cerebeloasă paraneoplastică
Boala cronică a Lymei
Boala Mucha-Habermann
Boala lui Behcet
Boala țesutului conjunctiv mixt
Boala Ménière
Boala Kawasaki
Bolile demielinizante inflamatorii idiopatice
Boala sistemică legată de IgG4
și
entezite
Sclerodermia sistemică
Scleroza multiplă
Ezofagită eozinofilă
Epidermoliza buloasă
Eritem nodosum
Encefalomielita diseminată acută
Scleroza concentrică a lui Balo
Encefalita Bickerstaff
Spondilita anchilozantă
Autoimună enteropatie
F
Fascita eozinofilă
Fenomenul lui Raynaud
Fibroza retroperitoneală
Febră reumatică.
G
Granulomatoza lui Wegener (granulomatoza cu politeită)
H
Autoimună hepatită
eu
Imunodeficiență primară
L
Lichen planus
Lichen scleros
Lupus eritematos sistemic
M
morfea
Insuficiența miozită a corpului
Myasthenia gravis
Mielită transversală
N
Neuromelită optică
Nefropatie membranoasă.
IgF nefropatia (boala lui Berger).
neuromiotonia
Neuropatia motorie axonală acută
Progresivă neuropatie inflamatorie
Nevrită optică
Neutropenie autoimună
Autoimune Oophoritis
Autoimună orhită
Oftalmie simpatică
Graves oftalmopatia
P
PANDAS
Cronică polineuropatie demielinizantă cronică
Scarring pemphigoid
Pemfigoidul bulos
Gestational Penfigóde
Purpură trombocitopenică idiopatică
Pemphigus vulgaris
Pancreatită autoimună
Pityriasis lichenoides et varioliformis acuta
Polyarteritis nodosa
Polimialgia reumatică
polimiozita
psoriazis
Poliquondrita recurentă
Pyoderma gangrenosum
Henoch-Schonlein purpura
Polianitică microscopică
R
Reumatism palindromic
Retinopatia autoimună
Colită ulcerativă
S
sarcoidoza
Sindromul Felty
Sindromul Schnitzler
Sindromul de oboseală cronică
Sindromul Sjögren
Sindromul de persoană rigidă
Sindromul lui Susac
Opsoclonus myoclonus
Sindromul Parry Romberg
Sindromul Parsonage-Turner
Sindromul Churg-Strauss
Sindromul Tolosa-Hunt
Evans
Sindromul lui Cogan
Sindromul durerii regionale complexe
Sindromul picioarelor nelinistite
Sindrom de anticorpi antifosfolipidici
Sindromul polimorfic autoimun
Sindromul limfoproliferativ autoimun
POEMS
Sindromul Guillain-Barré
Sindromul myasthenic Lambert-Eaton
T
trombocitopenie
Tiroidita din Ord
Tiroidită autoimună
Tiroidita de la Hashimoto
U
Autoimună urticarie
Uveita autoimună
Mooren ulcer
V
vasculita
vitiligo
ESTE CĂ SUNT PREGNANTĂ? - Ghid pentru femeile care se îndoiesc
Una dintre îndoielile pe care femeile de vârstă fertilă prezintă frecvent este posibilitatea de a fi însărcinată. Chiar și cei care nu doresc să rămână însărcinați pot ajunge la sex fără protecția metodei contraceptive, cum ar fi prezervativul sau pilula contraceptivă, și riscă să aibă o sarcină. Înainte de a vă întreba
TABELUL CHINEZULUI SĂ LUMEȚI LUCRĂRILE DE BABY SEX?
Diagrama chineză de sarcină, cunoscută și sub numele de tabel de sex pentru copii chinezi, este o tehnică dezvoltată de medicina tradițională chineză, care se presupune că ar avea capacitatea de a prezice sexul copilului, bazându-se pe calendarul lunar chinezesc. Masa chineză a câștigat multă popularitate pe Internet, există sute de site-uri care indică această tehnică pentru femeile însărcinate curioase despre sexul copilului dumneavoastră. Există, de asemenea,
