Hiperpidroza (transpirație în exces) - Cauze, simptome și tratament
Hyperhidroza este o stare în care organismul produce un volum de transpirație disproporționat față de nevoile fiziologice pentru reglarea temperaturii corpului, adică pacientul se transpiră excesiv și fără motiv.
Hiperhidroza este, de obicei, o condiție primară, fără nici o cauză aparentă. Cu toate acestea, există unele boli și unele medicamente care pot provoca transpirație excesivă.
În acest articol vom explica ce este hiperhidroza, de ce apare, care sunt cauzele sale principale și care sunt opțiunile de tratament.
Ce este transpirația?
Sweat este o substanță compusă din apă (99%) și cantități mici de săruri minerale (1%), în principal clorură de sodiu și uree. Alte substanțe din sânge pot fi prezente în transpirație, cum ar fi calciu, magneziu, potasiu, zinc și fier. Acestea, totuși, tind să fie în concentrații foarte mici.
Contrar credintei populare, transpiratia nu este o sursa de toxine si nu este folosita pentru a elimina impuritatile din organism. Timpul petrecut într-o saună poate fi relaxant, dar nu vă va face să eliminați nimic în cantități relevante, altele decât apă și sare. 
Sweat este produs de glandele sudoripare, care sunt glande care se află în straturile interioare ale pielii (dermul), comunicând cu stratul cel mai superficial (epidermă) prin microconducte care curg în pori în pielea noastră, poate fi văzut în imaginea din stânga.
Sweat are funcția de bază de a ajuta la reglarea temperaturii corpului. Producția de transpirație de către glandele sudoripare este controlată de sistemul nervos central, și anume de hipotalamus, unde se întâlnesc neuronii termosensibili. Pentru a înțelege mai mult modul în care creierul controlează temperatura corpului, citiți: CE ESTE FEVER? De ce apar?
Sistemul nervos poate stimula, de asemenea, transpirația în momente de stres emoțional. De obicei, transpirația în aceste cazuri este limitată la anumite zone ale corpului, cum ar fi mâinile, picioarele, axile și capul.
Ce este hiperhidroza
După cum sa menționat deja în deschiderea textului, hiperhidroza este o stare în care corpul transpira mai mult decât ar fi necesar pentru răcirea corpului. Orice punct de pe corp poate fi afectat de hiperhidroză, cu toate acestea, palmele mâinilor, tălpile picioarelor, fața și axile sunt cele mai comune locații. De regulă, hiperhidroza este o transpirație focală, care afectează doar o zonă a corpului.
În prezent, pentru diagnosticul hiperhidrozei se utilizează următoarele criterii:
1. transpirație excesivă cu mai mult de 6 luni și fără cauză aparentă.
Încă două criterii enumerate mai jos:
2. transpirație bilaterală și simetrică (afectează atât mâinile, picioarele și / sau axile).
3. Sweating care perturbă activitățile de zi cu zi.
4. transpirații excesive care apar cel puțin 1x pe săptămână.
5. Începutul perioadei înainte de vârsta de 25 de ani.
6. Antecedente familiale de hiperhidroză.
7. Transpirația focală în timpul somnului.
Aproximativ 2% din populație prezintă criterii pentru diagnosticarea hiperhidrozei. Oamenii de origine asiatică, în special japonezi, au un risc mai mare de a prezenta boala. Hiperhidroza focală este mai frecventă la adolescenți și adulți tineri; mai puțin de 5% dintre cazuri încep după pubertate, ceea ce determină ca toți adulții cu transpirație excesivă a debutului recent să fie cercetați pentru bolile metabolice sau utilizarea medicamentelor.
Hiperhidroza se agravează de regulă în perioade de căldură sau în timpul stresului emoțional, dar mulți dintre acești pacienți perspiră în orice moment, fără un factor de declanșare aparent.
Deși nu este o boală gravă care produce complicații mai mari, hiperhidroza poate fi incomodă și poate perturba viața socială și profesională a pacienților. Excesul de transpirație poate afecta hainele și este nedorit din punct de vedere estetic, în timp ce transpirația pe mâini poate face hârtii umede, face ca manipularea instrumentelor să fie o sarcină dificilă și să provoace jenă atunci când se agită de mâini cu alte persoane.
În plus față de jena socială, hiperhidroza favorizează apariția unor alte boli ale pielii, cum ar fi eczemă, negi, dermatită atopică, infecții ale unghiilor fungice, devoțieri, foliculită și mirosuri neplăcute.
Dacă doriți să aflați mai multe despre afecțiunile legate de hiperhidroză, accesați linkurile de mai jos:
- DERMATITĂ ATOMICĂ - Simptome și tratament.
- RĂZBOI COMUNE ȘI WARTS GENITALE.
- MICOZA NEUTIOASA - Onychomycosis.
- FRIEIRA - Piciorul sportivului.
- CUM SA FINISATI CU CHULÉ.
- BROMIDROSS - miros rău în axile
Cauze de hiperhidroză
Hiperhidroza primară, adică hiperhidroza fără nici o cauză aparentă, este de obicei localizată, afectând doar mâinile, picioarele sau axile. În cele din urmă, transpirația excesivă a feței și a craniului poate face parte din imagine.
Atunci când hiperhidroza este difuză și / sau începe după maturitate, este necesar să se gândească la cauze secundare, printre care putem menționa:
- Neoplasme (citiți: CANCER | Simptome și tipuri).
- Limfom (citiți: LYMPHOMA HODGKIN | LYMPHOMA NO HODGKIN | Simptome și prognoză).
- diabet (citiți: DIABETES MELLITUS | Simptome și consecințe).
- boli ale tiroidei (citiți: BOLI ȘI SIMPTOME ALE TIREOID).
- Tuberculoza (citiți: TUBERCULOZĂ | Simptome și tratament).
- HIV (citiți: SIMPTOME DE HIV ȘI SIDA).
- Alte infecții.
- Bolile din februarie.
- Alcoolismul cronic (citiți: EFECTELE ALCOOLULUI ȘI ALCOOLISMULUI).
- Gută (citiți: DROP | Acid uric | Simptome și dietă).
- Menopauza (citiți: MENOPAUSE - Cauze, Simptome și Tratament).
- Feocromocitomul.
- Droguri.
Medicamentele care pot provoca hiperhidroza includ:
- Propranolol.
- Nifedipina.
- Fisiostigmină.
- Pilocarpina.
- Antidepresive (citiți: ANTIDEPRESIVI | Escitalopram, Fluoxetină, Sertralină ...).
- Insulină.
- Agenți hipoglicemici orali.
- Tamoxifen.
- Sildenafil.
- Omeprazol (citiți: OMEPRAZOL - PANTOPRAZOL - LANSOPRAZOL).
- Ciclosporina.
- Tramadol.
În general, atunci când hiperhidroza este cauzată de o anumită boală, pacientul are deja semne și simptome care ne ajută să identificăm boala de bază. Dacă pacientul prezintă febră, pierdere în greutate, tuse, leziuni ale pielii etc. este ușor de suspectat că apariția hiperhidrozei este legată de o boală sistemică și nu este o condiție primară. O hiperhidroză care apare numai în timpul somnului sugerează de asemenea prezența unei cauze secundare.
Tratamentul hiperhidrozei
Există mai multe opțiuni de tratament pentru hiperhidroza, de la deodorante la intervenții chirurgicale. Intensitatea simptomelor, site-ul care transpira în exces și așteptările pacienților trebuie luate în considerare atunci când se decide ce tratament este cel mai bine pentru fiecare caz.
1. Antiperspirante (antiperspirante)
Deodoranții antiperspiranți sunt comercializați în farmacii și supermarkete și, de obicei, vin în prezentări în formă roll-on, cremă sau aerosol. Acestea sunt produse care conțin săruri de metal, de obicei, săruri de aluminiu, care înfundă porii glandelor sudoripare pe piele. Aceste produse funcționează numai în cazurile de hiperhidroză ușoară.
Dacă antiperspiranții obișnuiți nu reușesc, există soluții mai puternice, cum ar fi clorura de aluminiu hexahidrat în concentrații cuprinse între 10 și 30%, care pot fi utilizate pe mâini, picioare și sub-arbori. Rezultatele apar, de obicei, într-o săptămână, dar este normal ca tratamentul să fie întrerupt din cauza iritației pielii.
2. Remedii
Anticolinergicele sunt un grup de medicamente care acționează prin inhibarea neurotransmițătorilor care stimulează secreția de transpirație prin glandele sudoripare. În prezent, acesta este un tratament slab utilizat datorită ratei ridicate a efectelor secundare și eficacității slabe. Glicopirolatul (60% eficacitate) și oxibutinina (rata de eficacitate de 50%) sunt cele mai frecvent utilizate.
La pacienții cu hiperhidroză asociată stresului emoțional, utilizarea propranololului sau anxioliticelor, cum ar fi diazepamul, poate ameliora simptomele.
3. Iontophoresis
Iontophoresis este utilizat pentru a trata hiperhidroza palma (mâini) și hiperhidroza plantară (picioare). Tratamentul constă în blocarea temporară a glandelor sudoripare printr-o descărcare electrică ușoară emisă într-un recipient cu apă. Tratamentele durează aproximativ 30 de minute și se aplică, de regulă, pe zile alternative, cu o rată de succes de peste 85%. Rezultatele sunt temporare și tratamentul trebuie repetat în mod constant.
Cele mai frecvente efecte adverse sunt iritarea și pielea uscată. Dispozitivul poate fi achiziționat și, după o instruire adecvată, pacientul îl poate folosi acasă.
4. Aplicarea Botox
Toxina botulinică, comercializată sub numele de Botox, atunci când este aplicată în regiunile care se manifestă în exces, acționează prin blocarea neuronilor care stimulează funcționarea glandelor sudoripare, determinând o reducere temporară a producției de transpirație în aceste locuri.
Botoxul poate fi aplicat pe mâini, picioare, axe și față, cu o rată ridicată de succes, cu efecte care durează câteva săptămâni.
Dezavantajele aplicatiilor Botox sunt muscaturile cu ac si necesitatea unui medic bine pregatit pentru a evita complicatii cum ar fi slabiciunea musculara. Pentru a afla mai multe despre Botox, citiți: BOTOX | Aplicatii terapeutice si cosmetice.
5. Termoliză cu microunde
Acest tratament se realizează printr-un dispozitiv care emite microunde care pot distruge glandele sudoripare. Tratamentul se efectuează de obicei cu 2 sau 3 sesiuni de 30 de minute, cu intervale de 3 luni. Rata de succes este de 80-90%.
Cel mai frecvent efect secundar al termolizei este o senzație ciudată pe piele la locul de aplicare, care poate dura până la aproximativ 1 lună.
Principalul factor negativ al termolizei este costul actual ridicat.
6. Chirurgie pentru hiperhidroză
Dacă toate tratamentele explicate mai sus eșuează, intervenția chirurgicală devine o opțiune.
Există două tipuri de intervenții chirurgicale folosite pentru a trata hiperhidroza. Una este chiuretajul sau liposucția axilului, care îndepărtează glandele sudoripare. Cealaltă opțiune este simpatectomia toracică endoscopică (STE), care este o intervenție chirurgicală majoră și implică îndepărtarea nervilor din măduva spinării la nivelul toracelui, responsabilă de inervația glandelor sudoripare ale axilor, mâinilor și feței.
STE este ultima opțiune deoarece este o procedură mai complexă și mai riscantă, efectuată sub anestezie generală (citiți: ANESTEZIA GENERALĂ | Cum funcționează și ce sunt riscurile). În această operație, un endoscop este inserat în piept prin axilă. Unul dintre plămâni este deflatat, astfel încât endoscopul poate ajunge mai ușor la coloanei vertebrale. Procedura este efectuată mai întâi pe o parte și apoi pe cealaltă.
Deși este o procedură cu rate de succes ridicate, STE are un efect advers comun și incomod: transpirație compensatorie. Acest efect secundar constă într-o transpirație intensă și excesivă care apare în alte zone ale corpului, în principal în spate, abdomen și picioare. Este un efect secundar important, care aduce mare nemulțumire deoarece transpirația poate fi la fel de intensă sau chiar mai rău decât transpirația inițială care a condus la intervenții chirurgicale. Din acest motiv, simpatectomia toracică endoscopică este rar indicată.
CEFALEXINE - Ce este pentru, cum să luați și efecte adverse
Cephalexinul este un antibiotic din familia cefalosporinei, care este similar din punct de vedere chimic cu familia penicilinei. Cephalexin este utilizat pe scară largă în practica medicală, deoarece este eficient împotriva bacteriilor comune cum ar fi Staphylococcus , Streptococcus și Escherichia coli . În a
Boala lui Crohn - RETOCOLIT ULCERATIV
Boala Crohn și colita ulcerativă sunt două boli distincte, dar similare clinice, clasificate sub denumirea de boală inflamatorie intestinală. Cauzele nu sunt încă pe deplin înțelese, dar se știe că boala Crohn și colita ulcerativă au influențe ale factorilor genetici și de mediu. Teoria cea mai acceptată astăzi este că ar exista o funcționare defectuoasă a sistemului imunitar, declanșată probabil de o infecție virală sau bacteriană care ar ataca în mod eronat elemente normale ale tractului digestiv, cum ar fi bacteriile, alimentele și celulele, ducând la o stare de inflamație cronică a intestin
