SEMNELE ȘI SIMPTOME DE DEPRESIE
introducere
Momente de descurajare și tristețe apar pentru toată lumea și fac parte din viață. Problema apare atunci când acest sentiment de gol este greu să dispară, perturbând activitățile obișnuite și înlăturând plăcerea de a trăi.
Dacă evenimentele sociale și prietenii nu mai vă interesează ca înainte, sunteți epuizați tot timpul, vă simțiți inutili și așteptarea simplă a zilei este intolerabilă, puteți suferi simptome de depresie.
În acest articol vom acoperi principalele simptome ale depresiei, inclusiv tipurile cunoscute ca depresie majoră, distimie și depresie reactivă.
Dacă căutați un articol mai complet despre depresie, abordarea cauzelor, factorii de risc, diagnosticul și tratamentul, accesați următorul link: DEPRESIA - Cauze, Simptome, Diagnostic și Tratament.
Cum să recunoașteți simptomele depresiei
Depresia este o boală care se poate manifesta în moduri diferite și cu severitate diferită. Există mai multe tipuri de depresie, cele mai frecvente fiind depresia majoră (depresia majoră) și depresia cronică, de asemenea cunoscută sub numele de distimie. Alte tipuri comune de depresie sunt tulburarea bipolară, depresia sezonieră, depresia reactivă, depresia atipică, depresia postpartum și depresia minoră.
Tristețea excesivă este cel mai tipic simptom al depresiei, deși boala poate provoca diverse alte simptome fizice și psihologice. Principala caracteristică a depresiei este că simptomele sunt persistente și pot interfera cu activitățile zilnice, cu munca și relațiile.
Din păcate, nu există nici un simptom unic care să servească drept definitoriu al diagnosticului depresiei. Chiar și tristețe profunde pot apărea în alte situații decât depresia. În plus, există cazuri de depresie atipică în care pacientul nu se referă la tristețe, ci mai degrabă un set de alte semne și simptome fizice și psihologice.
El este înșelat în a gândi că depresia este o boală a simptomelor strict psihologice. Mulți oameni nu recunosc că sunt deprimați pentru că nu le pasă de simptomele lor fizice, cum ar fi oboseala, dureri difuze în organism, modificări ale poftei de mâncare, insomnie etc., la tulburarea depresivă. Există studii care arată că până la o treime dintre pacienții care solicită asistență medicală pentru simptome fizice au de fapt simptome de depresie.
Depresie majoră
Depresia majoră este cel mai frecvent tip de depresie și se caracterizează printr-o combinație de simptome care interferează cu capacitatea pacientului de a se relaționa cu ceilalți, de a lucra, de a dormi, de a studia, de a mânca și de a se bucura de activitățile considerate anterior plăcute.
Cu toții trecem prin momente de tristețe, descurajare și singurătate, în special după pierderi, ca și în moartea rudelor sau la sfârșitul relațiilor. Depresia se deosebește însă de aceste situații prin persistență și dezactivare. Depresia, de asemenea, nu are nevoie de un fapt trist pentru a apărea, pacientul poate continua să prezinte dispoziție depresivă fără niciun motiv aparent.
Depresia majoră prezintă de obicei cel puțin cinci dintre cele nouă simptome enumerate mai jos, dintre care una este neapărat tristețe sau pierderea interesului pentru activitățile zilnice. Simptomele ar trebui să fie zilnice și prezente pentru mai mult de 2 săptămâni consecutive.
Semne și simptome ale depresiei majore:
1. Tristețe pentru cea mai mare parte a zilei, în special dimineața.
2. Pierderea interesului pentru activitățile zilnice.
3. Modificări semnificative ale apetitului și / sau greutății (pot fi mărirea sau scăderea).
4. Insomnie sau somn excesiv.
5. Agitație sau letargie.
6. Oboseală sau lipsă persistentă de energie.
7. Sentimente de lipsă de valoare sau vinovăție.
8. Incapacitatea de concentrare și de indecizie.
9. Gânduri recurente despre moarte sau sinucidere.
Depresia majoră este o boală recurentă. Majoritatea pacienților după un prim episod au o rată de recurență de peste 40% în primii doi ani. La pacienții cu două episoade, riscul de reaparitie în decurs de cinci ani este de aproximativ 75%. Până la 1/3 dintre pacienții tratați pentru un episod depresiv major vor avea o recuperare incompletă, menținând simptomele persistente sau distimia.
Semne ale severității depresiei majore
Persoanele cu depresie severă gravă au una sau mai multe dintre următoarele caracteristici:
- Planuri de sinucidere sau de omucidere.
- Simptome psihotice, cum ar fi iluzii sau halucinații (citiți: CE ESTE PSIHOSA?).
- Catatonia, care este incapacitatea de a se muta sau de a vorbi în mod normal.
- Abilitatea judecății a afectat, punându-vă în pericol pe voi și pe ceilalți.
- Incapacitatea de a avea grijă de sine, inclusiv refuzul de a mânca lichide sau alimente.
Persoanele cu tulburare severă depresivă majoră au nevoie, de obicei, de spitalizare pentru tratamentul psihiatric.
distimie
Dysthymia este o formă ușoară de depresie, dar prelungită, prezentă timp de cel puțin 2 ani. Uneori, pacientul este diagnosticat numai după mulți ani de boală, simptomele de distimie fiind confundate cu personalitatea individului. Acest fapt este foarte frecvent la copii. La adulți, este obișnuit ca pacientul să nu-și amintească când a fost ultima perioadă în care era fără stare depresivă.
Starea depresivă în distimie este prezentă în cea mai mare parte a zilei, timp de mai multe zile pe tot parcursul lunii. Pacientul distimic petrece mai multe zile cu dispoziție depresivă decât cu dispoziția normală.
Semne și simptome ale distimiei (depresie ușoară):
În plus față de sentimentul de tristețe prelungită, distymia este de obicei însoțită de două sau mai multe dintre următoarele simptome:
1. Apetitul a scăzut sau a crescut.
2. Insomnie sau somn excesiv.
3. Lipsa energiei.
4. Stima de sine scazuta.
5. Dificultatea de concentrare.
6. descurajarea sau lipsa de perspectivă în viață;
În dysthymia, simptomele nu sunt atât de numeroase și intense ca în cazul depresiei majore. Se pot produce perioade fără simptome, dar sunt scurte. 10% dintre pacienții cu distimie se termină în depresie majoră.
Depresia reactivă
Depresia reactivă, numită și tulburare de adaptare, este o afecțiune care apare ca răspuns la un stres emoțional identificabil. Faptul stresant poate fi unic, cum ar fi încheierea unei relații sau multiple, ca presiuni zilnice ale vieții sau muncii.
Depresia reactivă este o tulburare care provoacă stare de anxietate și depresie, dar nu prezintă criterii pentru diagnosticarea depresiei majore. Prin urmare, tulburarea de adaptare a numelui este mai potrivită decât depresia reactivă. Tulburarea adaptivă este diferită de tristețea care apare în doliu.
Caracteristicile tulburării de adaptare sunt următoarele:
- Starea depresivă care apare ca răspuns la un factor de stres determinant în ultimele trei luni.
- Stres depresiv excesiv în plus față de ceea ce ar fi de așteptat de natura factorului de stres.
- Implicarea funcționării sociale, academice sau profesionale.
- Rezolvarea simptomelor într-o perioadă de șase luni de la încheierea evenimentului stresant.
Este important de observat că o imagine depresivă majoră poate fi declanșată de un eveniment emoțional. Pentru a fi considerată tulburare adaptivă, pacientul poate să nu îndeplinească criteriile pentru alte probleme psihiatrice, cum ar fi distimia sau depresia majoră.
Tulburare bipolară
Persoanele cu tulburare bipolară, denumită anterior psihoză mani-depresivă, au perioade de manie (senzație de excesiv de euforică, impulsivă, iritabilă sau irațională) și perioade de depresie majoră.
Lentile de contact - Tipuri și îngrijire
Utilizarea lentilelor de contact a câștigat multă popularitate în ultimele două decenii. Se estimează că în prezent mai mult de 130 de milioane de persoane din întreaga lume le utilizează frecvent. Lentilele de contact au câteva avantaje în ceea ce privește ochelarii, cum ar fi confortul practicării sportului, un câmp mai mare de vizibilitate și faptul că ele sunt practic imperceptibile, ceea ce se dovedește a fi convenabil din punct de vedere estetic. Lentilele de con
CITOMEGALOVIRUS ÎN PREGNANȚĂ - IgG și IgM
Cytomegalovirusul, cunoscut și sub acronimul CMV, este un virus extrem de comun al familiei Herpes, care este capabil să provoace o infecție numită citomegalovirus. La unele populații, în special în țările în curs de dezvoltare, numărul adulților care au avut contact cu virusul este aproape de 100%. Chiar și î
