Tulburarea de dispoziție - cauze, simptome și tratament

Articolul Puncte cheie

→ Ce este: tulburarea coșmarului, denumită anterior tulburare de anxietate de somn, este o problemă de origine psihiatrică care apare atunci când coșmarurile devin atât de rutine, încât influențează negativ calitatea vieții pacientului.

→ Cauze: Nu știm exact ce cauzează coșmaruri, dar stresul, trauma, medicamentele și alte boli psihiatrice sunt adesea legate de creșterea frecvenței.

→ Simptome: Pe măsură ce pacienții au vise tulburătoare recurente care le trezesc și fac dificilă revenirea lor la somn, acestea suferă efectele nopți nedormite, cum ar fi somnolența, starea de spirit, lipsa de concentrare, lipsa de energie etc.

→ Tratament: În cazurile mai blânde, tratamentul se face cu măsuri educaționale menite să îmbunătățească calitatea somnului. În cazurile moderate până la severe, psihoterapia și medicamentele, cum ar fi prazosinul, sunt adesea cele mai bune opțiuni.

Ce este tulburarea coșmarului

Coșmarul este orice vis deranjant care cauzează sentimente negative. Coșmarurile sunt foarte frecvente în copilărie și tind să devină mai puțin frecvente pe măsură ce individul crește. Atunci când acestea apar sporadic, ele sunt perfect normale și nu indică niciun tip de problemă.

În general, stresul sau situațiile de anxietate din timpul zilei tind să crească șansa de a avea coșmaruri pe timp de noapte. Se estimează că 30 până la 50% din populația pediatrică și până la 8% din populația adultă au frecvente vise perturbatoare, uneori chiar săptămânal.

Ceea ce distinge episoadele coșmarurilor ocazionale de așa-numita tulburare de coșmar este cât de mult aceste vise tulburatoare afectează în mod negativ calitatea vieții pacientului.

Pentru ca diagnosticul de tulburare de coșmar să fie făcut, pacientul trebuie să îndeplinească cele 4 criterii descrise mai jos:

A. Coșmaruri recurente, prelungite, foarte vii și de suferință, care implică amenințări la adresa supraviețuirii, siguranței sau integrității fizice și pe care pacientul le poate aminti în detaliu după trezire.

B. Când pacientul se trezește din coșmar, își recapătă repede vigilența și îndrumarea (pacientul nu devine confuz, dezorientat sau letargic la trezire).

C. Coșmarurile recurente provoacă stres semnificativ, schimbări comportamentale și influențează negativ viața personală, socială și profesională a pacientului.

D. Pentru a fi o tulburare de coșmar, condiția nu poate fi rezultatul efectelor adverse ale medicamentului sau poate fi declanșată direct de alte boli.

Care sunt cauzele coșmarurilor?

Coșmarurile apar, de obicei, în stadiul REM al somnului, care este atunci când activitatea creierului este ridicată, musculatura corporală este complet relaxată și ochii fac mișcări rapide involuntare.

Un adult intră în somnul REM de 4 până la 5 ori pe noapte, cu cicluri care durează între 15 și 25 de minute, ceea ce corespunde unui total de 90 până la 120 de minute de somn REM pe noapte de dormit.

Copiii au mai mult timp de somn REM decât adulții, motiv pentru care coșmarurile sunt mai frecvente în această grupă de vârstă.

Nu știm exact de ce apar coșmarurile, dar sunt cunoscuți câțiva factori declanșatori, cum ar fi:

• Stresul.
• Anxietate.
• Trauma.
• Tulburare de stres post-traumatic.
• Tulburare de stres acut.
• Somnul privat.
• Insomnie.
• Medicamente *
• Abuzul de substanțe, cum ar fi alcoolul sau drogurile.
• Abstinența de la substanțe precum alcoolul sau medicamentele.
• Depresie.
• Sindromul de panică.
• Boli neurologice.
• Sleep apnea.
• Sindromul picioarelor nelinistite.
• Hipoglicemia.

* Medicamente care pot provoca cosmaruri:
Donepezil, galantamină, rivastigmină, bupropion, mirtazapină, antidepresive, antihistaminice, clorfeniramină, ciprofloxacină, efavirenz, eritromicină, ganciclovir, meflochină, clozapină, olanzapină, risperidonă, labetalol, metoprolol, propranolol, verapamil, barbiturice, triazolam și atorvastatin.

Simptomele tulburării coșmarului

Pacienții cu tulburare de coșmar au visuri foarte vii și înspăimântătoare foarte des și își pot aminti cu detalii de vis. Coșmarul este atât de real încât pacientul se trezește înspăimântat, tot transpirat, fără suflare și curse de inimă. Este foarte frecvent ca individul să fie speriat și are dificultăți de a se întoarce la culcare.

În cazurile mai blânde, aceste cosmaruri apar cel mult o dată pe săptămână; în cazuri moderate, acestea apar mai mult de o dată pe săptămână; și în cazuri grave, pacientul are coșmaruri în fiecare noapte.

Coșmarul poate fi, de asemenea, clasificat în funcție de durata acestuia:

• Acut: când durata este mai mică de 1 lună.
• Subacut: când cadrul durează de la 1 la 6 luni.
• Cronică: când pacientul are coșmaruri recurente pentru mai mult de 6 luni consecutive.

Pacienții care au visuri terifiante cu frecvență ridicată sunt împiedicați să aibă somn de restaurare și ajung să aibă consecințe negative în viața de zi cu zi.

Unele semne și simptome ale pacienților care suferă de tulburare de coșmar sunt:

• Schimbările de dispoziție.
• Atacuri de anxietate.
• Teama de somn.
• Teama de întuneric.
• Probleme de memorie sau raționament.
• Somnolență în timpul zilei.
• Oboseala cronică.
• Descurajarea.
• Lipsa de concentrare.
• Performanță academică sau profesională scăzută.
• Societatea scăzută.

Diagnostice diferențiale

1. Teroarea nocturnă (dread nocturnus)

Este important să nu confundați tulburarea de coșmar cu teroarea de noapte, care este o tulburare de somn non-REM.

În teroarea de noapte, individul poate să stea pe pat, să strige și să meargă în jurul casei. Pacientul este speriat și poate părea că este treaz, dar nu știe ce se întâmplă. Episoadele de teroare de noapte pot dura câteva minute. În cele din urmă, individul nu-și amintește nimic ce sa întâmplat.

În timp ce episoadele de coșmar apar de obicei mai mult spre sfârșitul nopții, o perioadă în care somnul REM este mai frecvent, terorii nocturne apar de obicei la începutul somnului în fazele non-REM.

2. Atacuri de panică de noapte

Pacienții cu atacuri de panică nocturnă se trezesc din somn cu un sentiment de dispreț iminent. Experiența este dureroasă și, adesea, interpretată în mod eronat ca un atac de cord continuu.

Noile atacuri de panică sunt similare atacurilor de panică cu care se confruntă în timpul zilei și apar adesea în timpul somnului odihnitor. Nu există neapărat un coșmar în spatele imaginii.

3. tulburare de comportament somn REM

În timpul somnului REM, principalele grupuri de mușchi intră într-o stare de relaxare profundă, împiedicând individul să facă mișcări bruște în timp ce visează.

În tulburarea comportamentală de somn REM, această atonie este pierdută, iar pacientul este capabil să-și "elaboreze" visele sau coșmarurile, ceea ce poate genera mișcări brutale, cum ar fi lovituri, lovituri și strigăte. Dacă există cineva care adăpostește alături, poate suferi agresiune.

Pacienții se trezesc de multe ori cu astfel de mișcări bruște și adesea raportează că au un vis urât.

Tratamentul tulburărilor de coșmar

Episoadele coșmarurilor care nu au un impact negativ asupra vieții pacienților nu necesită tratament specific. Adesea, pot fi suficiente măsuri simple, cum ar fi suspendarea sau schimbul de medicamente suspecte.

Dacă coșmarurile sunt cauzate de alte boli, cum ar fi apneea de somn sau sindromul picioarelor neliniștite, tratamentul care vizează aceste probleme este adesea suficient. Același raționament se aplică și altor tulburări psihiatrice, cum ar fi depresia, anxietatea și stresul posttraumatic.

Unele măsuri care vizează îmbunătățirea igienei somnului, de asemenea, tind să fie eficiente, de exemplu:

• Luați o baie caldă înainte de culcare.
• Evitați somnul complet al vezicii urinare.
• Exercițiu regulat în timpul zilei.
• Evitați efortul fizic pe timp de noapte.
• Evitați mesele mari și grase pe timp de noapte.
• Nu mănâncă chiar înainte de culcare.
• Nu dormiți în timp ce dormiți mult timp.
• Evitați cofeina pe timp de noapte.
• Evitați țigările și băuturile alcoolice.
• Întotdeauna dorm în jur de aceeași zi în fiecare zi.
• Evitați ca camera să fie prea luminoasă, zgomotoasă, rece sau caldă.
• Aveți un pat confortabil.
• Evitați televizorul, telefoanele mobile sau calculatorul cu cel puțin o oră înainte de culcare.
• Căutați activități care vă ajută să vă relaxați, cum ar fi yoga sau meditația.

Dacă măsurile menționate mai sus nu sunt eficiente, pacientul poate primi tratament cu psihoterapie. Așa-numita terapie de expunere aduce, de obicei, rezultate bune.

Când este necesar un tratament medicamentos, prazosinul este de obicei medicamentul cu cel mai bun răspuns.

10 SIMPTOME ALE APPENDICITE - Adulți și copii

Apendicita, o afecțiune extrem de frecventă, afectează aproximativ 7% din populație, făcându-l una dintre cele mai importante situații de urgență medicală la nivel mondial. Inflamația apendicelui apare de obicei la vârste între 10 și 30 de ani, dar poate apărea la orice vârstă, deși este rară la copiii cu vârsta sub 2 ani. Anexa este un orga

(medicină)

MEFENAMIC ACID - remediu pentru crampe menstruale

Acidul mefenamic, cunoscut și sub denumirea comercială Ponstan, este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), care are proprietăți analgezice și antiinflamatorii. Deși acidul mefenamic are un efect inflamator și analgezic cu o intensitate ușoară până la moderată, acesta pare a fi deosebit de eficient în tratamentul crampe menstruale. În acest ar

(medicină)